Razboi

Praf şi rămăşiţe

Bucăţi din suflet rupte

O lacrimă pe obraz

Şi-o inima ce bate.

Bate la fel ca noi

Nimic nu e diferit

Diferenţa o faci doar tu

De ce ?

Razboiul dintre viaţă,

Moarte şi speranţă

Se-opreşte-n calea

Surâsului pe faţă.

Să încetăm sa ne luptăm

Cu ce e de al nostru

Ce trebuie să fie

Un tot, ca toate !

Din ochii tulburi

Răsare o altă stea,

Dureroasă smulge

Sufletul din ea.

Dar trebuie să recuperăm

Ce alţii fură şi urăsc,

Ce noi simţim că e normal

Alături de noi să fie !

Se pierde-n amintiri,

În vise şi uitări

Se simte-n ele crudul,

Purul adevăr.

Adevărul doare

Dar noi îl facem aşa

Trebuie să îl reconstruim

Şi mai ales, împreună, cu toţi!

Lumina-i piere încet

Odată cu iubirea

Ce veşnic îi loveşte

Iubitului privirea.

De ce să nu privească iubitor?

De ce să fie păcălit ?

Lumină, să-i fie iubirea

Şi iubirea lumină...!

O ultimă strigare

Şi-o ultimă stea

Se pierd în depărtare

Dar eu rămân cu ea.

Şi eu mi te alătur

Să fim cu toţii în aceeaşi stea,

Steaua fără de care nu putem trăi…

Steaua tuturor !

Anca-Georgiana Şerban

Dragoş-Andrei Preutescu