Lunga vacanţă a clasei muncitoare

De la Carol al II-lea la Nicolae Ceauşescu, "sărbătoarea muncii", realizată de dictatori

Deşi "ziua muncii" era aniversată de salariaţii din Europa vestică şi Statele Unite încă de la 1 Mai 1890, în România această sărbătoare a fost celebrată abia în 1939.

Atunci, Regele Carol al II-lea a decis să scoată pe străzi mulţimea, ca să-l aclame public. După 1944, guvernanţii comunişti au organizat şi ei cu mare fast ziua de 1 Mai, scoţînd muncitorii din fabrici "la defilare". Însă din 1989 încoace, cetăţenii României n-au mai aniversat public "ziua lor", preferînd "liberul la iarbă verde" cu manele şi mici.

În România, un minister al Muncii a fost creat abia în anul 1920, necesitatea acestuia fiind cauzată de "infuzia" de muncitori aduşi de unirea cu Transilvania. Deşi trăiau în condiţii precare, muncitorii români nu au întemeiat sindicate puternice, singurele "zvîcniri" greviste înregistrîndu-se în 1933, în rîndul ceferiştilor de la Atelierele "Griviţa" din Bucureşti şi petroliştilor din Valea Prahovei.


CONGRESUL BRESLELOR. Însă Regele Carol al II-lea, după modelul lui Mussolini, a decis să-i folosească pe muncitori în favoarea sa, organizînd o manifestaţie de amploare la 1 Mai 1939. După ce instaurase o dictatură personală cu un an înainte, Carol desfiinţase sindicatele, pe care le înlocuise cu bresle controlate de stat. Inspirat de modelul manifestaţiilor lucrătorilor din Germania şi Italia, regele a dorit să-i alinieze şi pe muncitorii români la politica regimului său. Sub pretextul unui congres general al breslelor, primul ministru Armand Călinescu şi ministrul Muncii Mihail Ralea au organizat la 1 Mai 1939 o mare adunare muncitorească în Capitală, delegaţii fiind strînşi în sălile "Aro", "Tomis" şi "Eintracht" pentru a aduce osanale lui Carol al II-lea.

"REGELE MUNCITORILOR". Cea mai importantă "sesiune" a congresului a avut loc la sala "Aro", unde Mihai Ralea le-a vorbit delegaţilor despre însemnătatea zilei de 1 Mai în viziunea regimului carlist: "Congresul breslelor, pe care-l deschidem azi, trebuie să fie un bilanţ. El trebuie să măsoare drumul parcurs şi să însemne măsura sforţărilor noastre spre organizare a clasei muncitoreşti. Acum şase luni de zile, cînd s-a promulgat Legea breslelor, tabloul organizaţiilor muncitoreşti nu era deloc încurajator. Resturi de sindicate sleite în forţele lor conduse de profesionişti ai politicii muncitoreşti uzaţi şi fără prestigiu erau în perpetuă rivalitate cu alte resturi de sindicate, fără credit în masa muncitorească obosită de promisiuni demagogice mereu amînate şi înşelată veşnic de conducătorii politicianizaţi şi lipsiţi de orice idealism. Majestatea sa Regele, cu egală solicitudine paternă, a arătat o deosebită grije pentru truda muncitorilor săi. El a voit să fie şi regele muncitorilor. Toate suferinţăle muncitoreşti şi-au găsit ecou în inima Sa. Simbol al unirii şi dreptăţii româneşti şi-a întins oblăduirea şi asupra lumii celor care trudesc".

APARE ŞI CEAUŞESCU! După război, comuniştii au "furat" caracterul pro-regal al manifestaţiei de 1 Mai 1939, falsificînd istoria şi susţinînd că ei au organizat în ilegalitate acel eveniment. Documentele vremii atestă doar faptul că şi comuniştii erau răsfiraţi printre manifestanţi, încercînd să-i incite, fără mare succes, pe muncitori să rostească lozinci împotriva războiului. Însă nici vorbă de vreo contribuţie organizatorică a PCdR, partid ilegal în acea vreme! În anii "Epocii de Aur", istoricii oficiali ai partidului au susţinut cu dovezi false că respectiva manifestaţie ar fi fost organizată de înşişi Nicolae şi Elena Ceauşescu, expresie a eroismului de care dădeau dovadă încă de tineri "utecişti". Pentru a da credibilitate minciunii, istoricii de la Institutul de Studii Social-Politice au falsificat o poză ce înfăţişa o manifestaţie din perioada interbelică, introducînd capetele "cuplului prezindeţial" în rîndurile mulţimii. Ei au spus că respectiva fotografie fusese "instantaneu" luată la 1 Mai 1939.

Sursa:www.jurnalul.ro