Romanul n-a murit. Doar s-a îngustat

„Arta romanului“ de Milan Kundera va apărea în curând la Editura Humanitas, în traducerea Simonei Cioculescu. Eseul este o confesiune despre cărţi, totalitarism şi plăcerea de a scrie despre lucruri esenţiale.”

Kundera începe să vorbească despre roman pornind de la un moment de criză: într-o lume schematizată şi funcţională, omul şi-a uitat fiinţa. Verdictul îl dăduse Husserl, în conferinţele ţinute la Viena şi la Praga în 1935, cu trei ani înainte să moară, şi îl extinsese Heidegger, discipolul său, în celebrul tratat de fenomenologie, „Fiinţă şi timp“. Ceea ce susţine Kundera este că, dacă filozofia a pierdut legătura cu plinătatea esenţială a vieţii de la Descartes încoace, romanul a reflectat-o neobosit.

Mai mult, în vremuri în care marii teoreticieni, în siajul avangardelor şi al elanurilor deconstructiviste, prezic moartea romanului, scriitorul ceh îi susţine necesitatea: „Dacă raţiunea de a fi a romanului este de a ţine «lumea vieţii» sub un fascicul de lumină permanent şi de a ne proteja împotriva «uitării fiinţei», nu este astăzi existenţa romanului mai necesară ca niciodată?“.

Sursa:www.cotidianul.ro