Am obosit putin si as dormi, mai multe zile... Nu sunt beat cum ti se pare, dar n-am mai dormit de mult si organismul meu atipeste fara sa-mi mai ceara voie. Am degetele amortite si nu mai nimeresc nasturii mintii tale sa scot de acolo obsesia care ma tine treaz. Uite ce e, azi te duc inapoi! Trebuie sa ai un loc al tau, de undeva trebuie sa te fi capatat. Nu te supara, chiar nu mai pot! In urma ta vreau sa sting lumina, sa-mi apas ochii pana la durere cu o mana iar cu cealalta sa-mi infig intre buze taciunele incandescent pentru care tremur cat esti langa mine. Ia-ti fularul, a venit iarna nebuno! Ce naiba, numai eu simt? Nu vreau sa suferi nici macar pentru o simpla raceala, dar lasa-ma pe mine sa mai sufar putin, sa ma curat pana la os de mucegaiul neimplinirii! M-am gandit la tine azi-noapte asteptand pe o banca in aeroportul viselor, era tarziu si numai bolnavii se mai intorceau acasa pentru ultimul transplant. Recunosc ca te-am iubit pervers in gand pana am ajuns aici, dar acum lasa-ma sa dorm istovit pe bratul fotoliului in care incap doar eu si tranteste cat poti de tare usa, sa nu o mai deschida nimeni!