Internetul provoacă dezastre in şcoli

Internetul este un instrument care a acaparat in timp scurt atentia tuturor, si pentru ca este o zona care permite comunicarea unor aspecte si dezbaterea unor subiecte tabu. Acest lucru este valabil si cand vorbim de elevi si de relatia pe care acestia o au cu scoala, cu profesorii sau cu parintii. Din ce in ce mai multi elevi posteaza inregistrari video pe Internet, ca marturie a ceea ce se intampla in timpul orelor de curs.

Fie ca sunt doar imagini ale teribilismului sau ca arata violenta verbala si fizica la care sunt supusi elevii, postarea acestora pe YouTube a devenit o adevarata moda in ultimul timp, scotand la iveala insa aspecte cu adevarat ingrijoratoare ale invatamantului romanesc.

Un astfel de filmulet arata cum o eleva primeste o scutire si lasa banii pe masa doctorului. Ea insasi a filmat toata scena si a urcat imaginile pe net. Alte filmulete surprind chiar si simulari ale actelor sexuale in timpul orelor, cu profesorul in clasa.

Cei care nu scapa niciodata sunt profesorii, tinta preferata a elevilor. Ei sunt surprinsi in tot felul de ipostaze penibile. Fie ca acestia se incapataneaza sa cante, desi vocea lor i-ar putea rani pe toti cei care sunt obligati sa ii asculte, ori ca demonstreaza un apetit involuntar pentru comicul de situatie atunci cand striga catalogul, citind numele elevilor de la doar doi-trei centimetri departare de filele acestuia si fie ca fac o criza de isterie in timpul orei sau dorm la catedra, toti ajung in acelasi loc: YouTube.

Acesta este cel mai probabil un mod prin care elevii isi pedepsesc profesorii, cei care ar trebui sa aiba o anumita tinuta si sa fie un exemplu pentru ei. Toate slabiciunile personalului didactic sunt speculate si postate pe Internet, cu scopul clar de a-i face de ras pe dascali.

"Posibilitatea de a face aceste lucruri ii determina pe elevi sa realizeze asemenea filmulete", spune psihologul Margareta Modrea, citata de Cotidianul. Elevii au telefoane performante, au acces la Internet, au vazut la televizor cum se realizeaza filmari cu camera ascunsa, care sunt urmarite cu interes de publicul avid de a patrunde in intimitatea unor persoane, grupuri sau institutii.

Toate aceste filmulete arata disfunctionalitatile din sistemul educational, pe care elevii prefera sa le faca publice pe Internet, decat sa apeleze la ajutorul directorului sau dirigintelui.

"Cred ca nu apeleaza la alte mijloace, pentru ca nu au incredere ca se poate schimba ceva pe cai legale, oficiale. Elevii au sesizat foarte repede ca, practic, intreaga noastra societate functioneaza astfel incat legile sunt ocolite, relatiile si mita facand si desfacand mult mai multe ite decat demersurile pe cai legale. Si apoi, la drept vorbind, nici o declaratie spusa sau scrisa nu este la fel de relevanta ca un film!", a adaugat Modrea, pentru sursa citata.

Toate imaginile in care profesorii sunt infatisati in ipostaze penibile nu arata decat ca elevii si-au pierdut increderea in institutiile in care invata si in cei de la care se asteapta educarea lor.

Grav este ca ei nu stiu cum sa rezolve problemele pe care le au la scoala decat prin postarea acestor filmulete pe Internet. Si mai grav este ca nimeni nu are timp sa-i asculte si sa le ofere solutii.

Sursa:www.ziare.com

Crucea Rosie Romana lanseaza campania "Apel pentru China"

Crucea Rosie Romana lanseaza luni, 19 mai a.c., un apel umanitar de urgenta, In beneficiul victimelor cutremurului devastator din China, In prezenta Excelentei Sale, Domnul Liu Zengwen, Ambasadorul Republicii Populare Chineze In Romania.

Primele personalitati care s-au alaturat campaniei sunt: Mihaela Radulescu, voluntar al Crucii Rosii Romane, Ilie Nastase, Camelia Sucu, Ion Tiriac si Fundatia Marius Ivan.

In data de 12 mai a.c., cutremurul de 7,9 grade pe scara Richter a provocat o tragedie umanitara In sud-vestul Chinei: peste 16.000 de persoane decedate, mai mult de 26.000 de persoane ranite, 30.000 de persoane Ingropate sub cladirile daramate si peste 10.000 de persoane sunt date disparute.

Pentru a sustine operatiunile de ajutorare a victimelor acestui dezastru umanitar, Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie a lansat un Apel International de Urgenta. Suma necesara pentru asistarea a aproximativ 100.000 de persoane afectate de dezastru, timp de 12 luni este de 12.431.215 euro.

Crucea Rosie Romana se alatura eforturilor Federatiei Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie si lanseaza "Apelul pentru China".

"Am initiat campania Apel pt China pentru a veni In sprijinul Crucii Rosii Chineze pentru asistarea victimelor acestui dezastru natural. In acelasi timp, dorim sa atragem atentia asupra faptului ca si Romania este expusa la risc seismic iar populatia trebuie pregatita pentru a reactiona cat mai eficient In astfel de situatii.

In paralel cu apelul de colectare de fonduri, Crucea Rosie Romana desfasoara, In parteneriat cu Petrom, campania nationala de pregatire a populatiei pentru dezastre. In eventualitatea producerii unui dezastru natural, trebuie sa fim pregatiti sa actionam corect In vederea reducerii numarului de victime. Populatia Romaniei trebuie sa-si Insuseasca cultura reactiei la dezastre.

Incepand de azi 19 mai, In principalele orase ale tarii vor fi amplasate corturi de Cruce Rosie, unde se vor distribui materiale informative privind modalitatile prin care se pot face donatii si brosuri privind pregatirea populatiei In caz de dezastru" - Mihaela Geoana, Presedintele Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania.

Crucea Rosie Romana a deschis la BRD, Sucursala Piata Romana, doua conturi speciale, In care pot fi depuse contributii:

LEI: RO02BRDE410SV61136934100
EURO: RO35BRDE410SV27880794100

De asemenea, a fost deschisa o linie telefonica In reteaua Romtelecom,0 900 900 002, unde se pot face donatii de 2 euro/apel. In retelele de telefonie mobila Vodafone, Orange si Cosmote va fi alocat un numar comun de SMS, la care se pot face donatii de 2 euro/sms.

"Cand am vazut dezastrul produs de inundatiile din 2006 am avut reactia imediata de a organiza campania "vedete pentru sinistrati". Ati venit alaturi de mine si ati participat personal la o actiune fara precedent. Atunci am Inteles Impreuna ce mult conteaza sa vrem, sa putem si sa reactionam imediat. Va chem din nou In ajutorul celor ramasi fara adapost, fara trecut, fara amintiri, fara familii – victimele cutremurului din China. Omenia nu are granite, iar din darul nostru poate ca nu se face rai acolo, dar sigur se face iadul suportabil, macar pentru copii chinezi. Crucea Rosie Romana si eu va chemam sa devenim o echipa de salvare. Rog jurnalistii romani sa faca echipa cu noi - ajutati-ne sa comunicam coerent si eficient care sunt prioritatile. Stiu cat de multe vedete sunt oameni minunati, asa ca le cer din nou sprijinul. Stiu cat de multe companii de succes si-au dovedit responsabilitatea sociala si grija pentru comunitate, de aceea le cer participarea pretioasa. Stiu cati oameni necunoscuti au suflete frumoase - Ii astept, alaturi de Crucea Rosie"- Mihaela Radulescu, voluntar Crucea Rosie Romana.

Fondurile colectate prin campania "Apel pentru China" vor fi utilizate de catre Federatia Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie pentru acoperirea necesitatilor imediate ale persoanelor afectate, conform normelor internationale de transparenta financiara. Se vor elabora raportari financiare regulate, pe care Crucea Rosie Romana le va prezenta public.

Invitam pe toti cei care vor sa sprijine efortul umanitar international, companii, oameni de afaceri, organizatii guvernamentale si neguvernamentale, sa raspunda apelului nostru.

Sursa:www,crucearosie.ro

Cercul vicios al educatiei

Invatamantul din Romania pare sa fi devenit camp de lupta intre mediocritati. Deocamdata nu e clar care tabara este mai tare, cea a elevilor sau cea a profesorilor. Desi beneficiaza de un avantaj de neconceput pentru generatiile trecute, prin publicarea pe Internet a subiectelor de bacalaureat, multi dintre absolventii claselor a XII-a tot nu sunt multumiti. Ar vrea subiecte mai usoare si mai putine.

Cativa dintre ei, culmea sustinuti de parinti si de unii profesori, au protestat in strada la Arad, suparati nevoie mare. De parca bacalaureatul n-ar trebui sa fie un examen de excelenta, pe care sa-l promoveze numai cei cu adevarat pregatiti.

Asa-numitul examen de maturitate era inainte de venirea comunistilor o mare reusita, recompensa pentru o munca temeinica. Comunismul l-a transformat intr-o mascarada, pentru ca tot poporul trebuia sa se dovedeasca, nu-i asa inteligent, pe masura celei dintai academiciene a tarii. Elevii tind sa considere in continuare ca diploma de bacalureat li se cuvine pur si simplu, in virtutea celor 12 ani de scoala absolviti. Asa ca pretind nu doar subiecte anuntate dinainte, ci subiecte cat mai simple simple anuntate dinainte.

Pe de alta parte, cine i-a incurajat pe elevi in aceasta directie? Cine a stimulat mediocritatea elevilor? Ministerul insusi. Sub paravanul reformei, regulile au fost de atatea ori schimbate, incat nimeni n-a mai inteles nimic din ele, iar decizia stupida de postare a subiectelor a fost, de fapt, o capitulare in fata scandalurilor repetate de coruptie.

Practic, autoritatile din domeniu au recunoscut astfel indirect ca nu sunt in stare sa impiedice vanzarea subiectelor inainte de examene. Solutia aleasa a demolat inca o minimala stacheta de exigenta, incurajand in acelasi timp invatarea mecanica. Invatati sa primeasca mura in gura, sa dea doar copy-paste de pe Internet si unul de la altul, e normal ca acum elevii sa vrea ceva si mai simplu. Presa a contribuit si ea din plin la aceasta scufundare in mediocritate. Dupa fiecare examen se discuta infinit si gratuit despre gradul de dificultate al subiectelor, plangandu-li-se de mila elevilor pentru ca nu pot lua bac-ul doar citind Abecedarul.

Boli cronice, fara leac

Elevii au si ei dreptatea lor si aceea se refera la acuratetea subiectelor. Cele pentru bacalaureatul de anul acesta au fost postate pentru prima data pe 29 februarie a.c., pline de greseli de toate felurile - de la solutii si formulari eronate, la nerespectarea programei. Dupa o luna, ministerul le-a retras si a constituit o comisie de 952 de profesori din intreaga tara care au luat subiectele la puricat si au stabilit variantele finale, care, spun alti profesori, tot nu sunt pe deplin corecte si in limitele programei. Cine nu stie carte oare, cei 952 de dascali sau colegii lor contestatari ? Oricum ar fi, tot profesori se numesc si tot grav este, iar elevii tot la mijloc sunt prinsi. Aceiasi profesori contestatari mai reproseaza subiectelor ca reflecta, in mare masura, o mentalitate invechita care pune accentul pe memorare si puncteaza multe informatii fara niciun fel de valoare practica.

In plus, chiar unii elevi silitori pot rata examenul fara sa fie vinovati daca profesorul nu apuca sa termine de predat la clasa materia din programa si le pica un subiect chiar din partea nepredata. In plus, programele sunt atat de incarcate incat cuprinderea intregii tematici duce elevul la limita nevrozei, daca nu chiar dincolo de ea.

Si elevii tot mai puturosi, si profesorii tot mai slab pregatiti, si accentul pus pe memorare in detrimentul creativitatii si al logicii, si coruptia din sistem, si programele sufocante sunt probleme vechi ale invatamantului romanesc. Cronice deja. Nimeni nu s-a dovedit insa capabil sa le gaseasca o rezolvare. Cu atat mai putin actualul ministru, campionul mediocritatii, care chiar si acum, in ajunul exemenelor de vara, cea mai fierbinte perioada a anului scolar, este in concediu.

O speranta ar putea veni dinspre Pactul pentru Educatie. O speranta destul de firava insa, cata vreme aplicarea unor intentii bune si larg impartasite depinde de efortul unor oameni competenti, care, daca ar fi existat, ar fi reformat pana acum sistemul.

Cel mai grav este ca, destul de rapid, cercul se va inchide. Generatii mediocre ajung sa formeze, la randul lor, alte generatii mediocre, intr-o lume care pune un accent tot mai mare pe educatie.

Sursa:www.ziare.com

NASA, cucerita de avioanele elevilor bucuresteni

Sase elevi de clasa a IX-a, de la Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu", din Bucuresti, au creat doua prototipuri de avioane, care i-au cucerit pe expertii NASA, anunta Gandul.

Proiectul castigator a constat intr-un avion, ce ar putea zbura cu o viteza de trei ori mai mare decat cea a sunetului, ar folosi hidrogenul lichid drept combustibil, ar fi setat numai pe pilot automat, iar invelisul exterior al avionului ar fi identic cu al mingilor de golf.

Elevii nu au fost anuntati in ce va consta premiul, insa viseaza la o excursie in SUA, la sediul NASA.

Liceenii cred ca fiecare tara dezvoltata va avea o fabrica de avioane, iar costurile pentru productia acestora nu ar depasi 150 de milioane de euro.

Proiectantii celor doua prototipuri au incredere ca, in anul 2058, cand vor avea in jur de 65 de ani, vor zbura cu avioanele gandite de ei.

Student in Romania

Cum toate in viata se duc, fie ca sunt bune sau rele, le fel trece si isteria clasei a XII-a. Insomniile, cafelele, amestecurile de Cola si nes, tigarile in exces si AMR x zile pana la examene de pe perete iau sfarsit odata cu afisarea rezultatelor la BAC.

Bineinteles, nu mai conteaza cine s-a apucat de invatat in ultimele doua saptamani si cine a studiat serios un an intreg...ci sa se termine totul mai repede, fiindca primul tren garat, cu destinatie necunoscuta, asteapta...Dupa uratul BAC vine si vrajitoarea admitere, ultima proba de foc din ultima vara...

Dupa ce ani intregi a tipat dupa independenta si libertate, absolventul clasei a XII-a are parte de un dus cu apa rece: a venit toamna si e student in primul an, boboc cum spun studentii mai mari. Cine, ce, cum, cand, unde si de ce?

Daca optiunea pentru facultate a fost Romania, dupa prima luna de facultate viata de studentie nu anunta nici pe departe libertate sau viata de noapte, ci multe intrebari fara raspunsuri, rascruci, dorul de a XII-a, unde luai un amarat de 4 fara sa faci nimic sau daca erai absent, nu ca la facultate, unde, spre surprinderea multora, daca nu faci nimic sau esti absent iei 0.

Primele luni din viata de student sunt...nicicum. Nu stii pe ce lume te afli si incepi sa ridici in slavi viata de liceu, care poate n-a fost grozava, dar acum e cu mult mai tare decat facultatea.

Colegii sunt, in mare parte, ok...desi tot in liceu era mai bine. Fiecare inceput inseamna chef de socializare, iesit, vorbit despre tine, vorbit despre ei, povesti din liceu, schimbat impresii despre facultate, ca apoi legatura stransa dintre toti sa fie dezamagirea... Poate ca nu mai ai energia sa cunosti alti oameni si crezi ca prietenii din liceu sunt de ajuns, insa asta e valabil pana la primul examen, cand ai nevoie de cursuri!

Singurele persoane din facultate care te readuc cu picioarele pe pamant sunt secretarele care te anunta cu zambetul pe buze ca nu intri in examene sau ca risti sa fii exmatriculat.

Drumul spre facultate, pe cand aveam doar 18 ani, insemna vise, gandul ca orice se poate face doar batand din palme sau clipind din ochi. Nu exista cuvantul imposibil. Dupa primul semestru de facultate, nimic nu este asa cum ar fi trebuit sa fie.

Iar imnul nescris al studentilor "Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani. Nimeni nu-mi sta in drum, am soseaua mea, doar c-un singur sens, ma va duce undeva. Bacu' l-am luat usor, am copiat la mate' si la sport. Scoala s-a terminat, libertate frate, poate facultate si viata de noapte" parca nu mai tine!

Sursa:www.ziare.com

Voluntarii vor avea carte de muncă

Un proiect de lege va scoate activitatea din tiparele comuniste de “muncă patriotică”.
Proiectul de modificare a Legii voluntariatului, la care lucrează reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Tineret (ANT), va fi supus dezbaterii publice în luna iunie. “În România există un blocaj în ceea ce priveşte voluntariatul. Mai ales cetăţenii de vârsta a doua şi a treia văd voluntariatul ca pe o activitate comunistă, când culegeau porumb şi muşeţel sau mergeau la manifestările PCR”, spune vicepreşedintele ANT, Florentin Gust.

Una dintre propunerile ANT se referă la “acreditarea de abilităţi pe care tinerii le obţin prin voluntariat”. “Doar companiile multinaţionale mai recunosc munca depusă de tineri pe perioada studenţiei atunci când aceştia doresc să se angajeze.

Voluntariatul European

Comisia Europeană a propus, recent, elaborarea unei singure definiţii, comune statelor membre ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte activitatea de voluntariat. UE doreşte să pună accent mai mult pe persoana voluntarului, cu eliminarea barierelor de vârstă, care existau cândva mai ales în programele de voluntariat din statele nord-europene. La nivelul Parlamentului European a fost realizat anul acesta un raport cu privire la dificultăţile întâmpinate de voluntarii incluşi în diverse programe derulate în statele UE.

Scutirea ONG-urilor de plata TVA-ului este o primă solicitare din raportul UE. Astfel, statele membre trebuie să analizeze posibilitatea introducerii unei baze juridice, prin care organizaţiile de voluntari să fie scutite de TVA pentru achiziţii, dar şi pentru bunurile şi serviciile donate. Statele membre şi autorităţile locale sunt invitate să promoveze voluntariatul prin educaţie, iar companiile şi alţi actori din sectorul privat,să-l sprijine şi să-l promoveze mai mult.

În raport se mai solicită Comisiei Europene revizuirea politicii de acordare a vizelor pentru participanţii non-UE la programele de voluntariat, în special pentru cei din ţările vecine ale UE. O ultimă rezoluţie adoptată de Parlamentul European recomandă ca anul 2011 să fie declarat Anul European al Voluntariatului.

Sursa:www.cotidianul.ro

La urma urmei activitatea de voluntariat se face de buna voie.Parerea persoanelor de varsta a II-a si a III- a este cu totul altceva.Important este ceea ce cred tinerii despre aceasta activitate si cum reusim noi sa ii facem sa creada in voluntariat.
Abia astept dezbaterile din luna iunie , sper sa fie anuntate din timp deoarece voluntariatul nu trebuie sa devina un interes pentru nimeni.

Dragos-Andrei

Drepturile omului, încălcate în 40 de documentare

Festivalul de film documentar al Centrului Ceh abordează teme diverse, de la sclavagismul modern al femeii până la agresivitatea consumismului.

Festivalul Centrului Ceh, “One World România”, va prezenta cazuri de încălcare a drepturilor omului din toată lumea, în 40 de documentare din 20 de ţări, inlcusiv din România. Evenimentul este structurat pe mai multe teme.

Una dintre ele, “Globalizarea în acţiune”, abordează bombardarea omului cu produse, zilnic, încă de la prima oră a dimineţii, când ne bem cafeaua. O alta, “Dictaturi ale secolului XXI”, are în vizor ţări măcinate de secrete sau de reguli totalitare, cum ar fi Cuba, China, Uzbechistan, Belarus. “În căutarea unei identităţi” adună filme despre sexualitate şi genealogie, iar categoria “Copii în lumea noastră” face referire la minorii care cresc pe străzi ori în mijlocul războaielor şi care lucrează de mici pentru a-şi întreţine familia.

“Condiţia femeii” vorbeşte şi despre realităţile femeilor simple din toată lumea (adulter, viol), dar şi despre cele care au ajuns judecători în Camerun şi în Africa de Vest. “Credinţa mea cea de toate zilele” dezvăluie o comunitate budistă retrasă din nordul Thailandei, iar la categoria “Justiţie – cu sau fără”, filmele se ocupă de crime din ultimii ani şi pedepsele lor.

Printre filme din Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Polonia, Cehia, SUA, Israel şi Finlanda, se vor proiecta şi câteva româneşti. “Noul Eldorado” prezintă Roşia Montană, un sat cu zăcăminte de metale preţioase şi unde o firmă internaţională vrea să deschidă o mină de aur.

“Rodica e băiat bun” vorbeşte despre drama unui băiat transsexual, “Casa mea” urmăreşte povestea a doi copii de 14 ani, care locuiesc singuri într-un apartament de la perfieria Bucureştiului, iar “A fi sau a nu fi” are ca subiect o trupă de teatru din Penitenciarul Arad.

Cele peste 40 de documentare vor rula între 27 mai şi 1 iunie, în cinci locuri din Capitală: Centrul Ceh, ArCuB, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Cinema Eforie şi Union. Festivalul “One World Romania” este însoţit de dezbateri după vizionarea fiecărui film şi expoziţie de fotografie pe tema drepturilor omului.

Sursa:www.cotidianul.ro

Se lanseaza primul radio pentru ONG-uri

Radio ONG este primul mijloc de comunicare on-line pentru societatea civila si poate fi accesat la www.radio-ong.ro.

Proiectul va functiona prin intermediul postului Radio Lynx si va cuprinde stiri, sesiuni de training si schimb de experienta interactive, care vor fi difuzate prin inregistrari audio, filmulete si prin chat. Radio ONG va lucra cu organizatii nonguvernamentale din domeniile social, sanatate, drepturile omului, dezvoltare locala, mediu inconjurator, cultura, educatie si religie.

Pentru inceput, grila de programe este restrinsa, existind doar doua emisiuni pe saptamina. Fiecare calup va difuza stiri din domeniul nonguvernamental (finantari, legislatie, campanii corporative, etc.), discutii (on-line si la microfon) si training-uri pe teme specifice. Temele preferate ale ONG-urilor sint stringerea de fonduri (identificarea surselor de finantare, scrierea unei cereri de finantare, alegerea partenerilor corporativi, implementarea campaniei de 2%, accesarea fondurilor structurale, etc.), comunicarea cu mass-media si legislatia.

Comunitatea EMO - Moft sau normalitate?

Romania este o tara a contradictiilor. Iesim in evidenta adesea prin extreme cum ar fi rromii care cersesc, oamenii saraci sau prin opulenta care o putem vedea pe strazile din Bucuresti, sau din alte orase. Categoria de mijloc nu prea este bagata in seama.

In timp ce jurnalele de televiziune sunt pline de stiri cu copii care sunt batuti de parinti, tinuti in lanturi sau care traiesc intr-o saracie lucie alti adolescenti traiesc intr-o lume a lor.

Comunitatea emo este un curent printre adolescentii din tara noastra, in mod special cei care au parintii destul de bogati, care cread ca traiesc intr-o lume a lor.

Pe site-ul lor acestia se autodefinesc in felul urmator: " termenul de "emo" vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat".

"Emo" este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca "filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel" sau a unor versuri "ce deprima" (in cazul altora).

Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi "emo" ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.
Curentul emo este uneori identificat cu o anumita moda.

Termenul "emo" e deseori asociat stereotipic cu blugi stramti, breton lung intins pe o parte a fetei sau peste unul sau chiar amandoi ochi, drept, negru inchis la culoare, tricouri stramte care de obicei au inscriptionate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu tinte cu catarame, tenisi de panza in genul conversi all stars, adidasi de skater sau alti papuci negri (in general vechi, ponositi) si grosi, ochelari cu rama neagra groasa eventual si o geanta lunga tip postas.

Moda emo s-a schimbat in timp

Trendul initial prevedea par simplu, fara carare, pulovere stramte, camasi si geci. Aceasta moda a fost uneori caracterizata ca fiind un simplu moft, un capriciu.

Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce consta in a fi emotional, sensibil, timid, introvertit, anxios. Mai este asociat si cu stari de depresie, tendite de auto-provocare de rani, chiar si sinucidere.

De multe ori aceste persoane au tendita sa se urasca, sa se considere inferioare celorlaltor persoane, sa fie extrem de aspre cu ele insele.

Acesta stare se manifesta in perioada adolescentei, sau perioada critica, asa cum o denumesc specialistii, cand tinerii, incercand sa se regaseasca, au sansa sa se simta frustrati.

Intrebarea care imi vine automat in minte cand ii vad pe copii emo este: Ce probleme existentiale pot sa aiba ei la varsta asta? Poate este de vina incalzirea globala sau poate faptul ca parintii muncesc mult si nu au timp sa le acorde atentie, si atunci se "arunca" intr-o stare emo.

Copiii emo ii poti intalni in Bucuresti pe strada in metrou sau in "locatiile lor". In fiecare miercuri seara acestia se reunesc in clubul B52 pentru a fi impreuna.

In restul timpului locul lor de intalnire este de obicei in centrul vechi al Capitalei si la Universitate.

Oare problemele pe care le aveau parintii nostri le dadea si lor dreptul sa devina emo? E de vina internetul, ritmul alert al dezvoltarii tehnologiei pentru soarta acestor copii?

Sau sunt de vina parintii care "uita" sau nu pot comunica cu odraslele lor?

Copii emo au un dictionar specific pe care doar ei il inteleg adesea

Muzica prin care acest val de adolescenti "batuti de soarta" se manifesta, este caracterizata de versuri emotive, smiorcaite, si redundante.

Odata cu muzica a aparut si un anumit val de pseudo-literatura, ce copiaza versurile muzicale si se auto-proclama poezie ori proza.

Fenomenul acesta este prea amplu ca sa pot sa analizez toate aspectele intr-un singur articol.

Eu, personal, nu pot sa ii inteleg dar daca este cineva dispus sa imi explice despre ce este vorba promit sa ascult.

Stiu doar ca in copilaria mea eram mult prea ocupata sa ma bucur de viata, de joaca, natura si de "obraznicii".

Imi pare rau ca in ziua de azi nu se mai pretuieste acest lucru.

Sursa: www.ziare.com

Invingatori in lupta cu handicapul

Ieri, elevii cu dizabilitati ai Grupului Scolar „I. Holban“ au avut posbilitatea sa participe la activitati sportive organizate de Cercul Olimpic „Maricica Puica“.

Actiunea, denumita „Fii olimpic in scoala ta“, aflata la a doua editie, a reunit 60 de elevi cu dizabilitati fizice, de la elevi in scaune cu rotile, la scolari ce se deplaseaza cu ajutorul carjelor sau al cadrelor metalice.

Doar invingatori

Cu toate acestea, nu au lipsit competitiile de cros in carucioare, cros cu insotitori, jocuri cu bastoane sau cu mingi, iar la sfarsit s-a organizat un meci de volei intre studentii de la Facultatea de Educatie Fizica si Sport. Directorul Cercului Olimpic „Maricica Puica“ Iustin Antonescu, student la FEFS, ne-a spus ca ar vrea sa faca mai mult pentru acesti copii, dar ca nu sunt fonduri, „fiecare membru donand lunar 5 lei pentru activitatile cercului“.
„Este o activitate extraordinara, iar copiii nostri s-au pregatit special pentru aceasta intrecere“, a spus directorul Grupului Scolar „I. Holban“, Vasile Guzganu. Acest eveniment a dat posibilitatea acestor copii cu deficiente de a fi macar pentru cateva clipe invingatori, chiar daca ei demonstreaza in fiece zi ca sunt campioni in lupta cu viata. Iar cuvintele Lilianei Radu, profesor la FEFS Iasi si membru al Academiei Olimpice Romane au evidentiat cel mai bine acest lucru: „Aici nu este un singur castigator, aici toata lumea castiga“.

Sursa: www.iasiplus.ro

S-a descoperit clona sistemului nostru solar

Astronomii au descoperit un sistem planetar orbitand in jurul unei stele indepartate, foarte asemanator cu cel din care face parte Pamantul, informeaza BBC. Specialistii au identificat doua planete, care ar corespunde lui Jupiter si Saturn, din sistemul nostru solar, care se invart in jurul unei stele de jumatatea marimii Soarelui.

Martin Dominik, de la Universitatea St Andrews, din Marea Britanie a declarat ca descoperirea demonstreaza ca in Univers exista mult mai multe sisteme asemanatoare cu al nostru, decat se credea pana acum. Omul de stiinta crede ca gasirea unor sisteme, care cuprind o planeta ca Terra, este doar o problema de timp.

Desi au fost identificate aproape 300 de planete extrasolare, astronomii nu au reusit sa gaseasca un sistem planetar care sa semene cu al nostru. De altfel, doar 10% din sistemele cunoscute cuprind mai mult de o planeta.

Sursa: www.ziare.com

Ziua Mondiala a Sanatatii

Astazi se implinesc 60 de ani de la fondarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

In acest an, motto-ul sub care se desfasoara manifestarile cu acesta ocazie, in intreaga lume, este "Protejati sanatatea de incalzirea globala".

Orga­ni­zatia Mon­diala a Sanatatii (OMS) vrea sa atraga atentia asupra nece­si­tatii pro­tejarii sanatatii de efectele schim­barilor climatice.

Angajatii din spitale, policlinici si ambulatorii de specialitate sint liberi astazi, fara a fi perturbata insa activitatea medicala si asigurarea urgentelor.

"S-a hotarit ca tot personalul medical isi poate lua liber in ziua de luni, Nici angajatii Autoritatii de Sanatate Publica nu vor veni la munca. Cine vrea totusi, poate sa lucreze. Oricum medicii care au programate interventii probabil le vor onora", a declarat dr. Mihnea Hurmuzache, directorul ASP Iasi.

Sursa: www.newsiasi.ro

Vorbe de duh ale celebritatilor pe patul de moarte

In momentul in care oamenii se vad in fata mortii isi pierd orice masca si devin mai mult ca oricand ei insisi. Ultimele cuvinte rostite de muribund sunt memorate si chiar citate. Multe dintre acestea sunt extrem de sincere, dar in acelasi timp amuzante. De-a lungul timpului o parte dintre ele au ramas inscrise pe paginile istoriei.

"Acum, dragul meu, nu e momentul sa imi fac dusmani". Replica apartine lui Voltaire si a fost adresata preotului care l-a intrebat daca se leapada de Satana, in timp ce filozoful se afla pe patul de moarte.

"Pleaca de aici! Ultimele cuvinte sunt pentru prosti care nu au apucat sa spuna destule!", i-a spus Karl Marx menajerei care il intreba care sunt ultimele sale cuvinte.

"Dumnezeu ma va ierta. E treaba lui", a spus Heinrich Heine.

"Maine nu voi mai fi aici!", reprezinta ultima predictie facuta de Nostradamus pe patul de moarte.

"Mi-am indeplinit misiunea aici", ultimele vorbe atribuite geniului stiintei Albert Einstein.

"Nu plange, are sa-mi fie mai bine si am sa-ti pregatesc un loc in paradis", i-a spus Bob Marley, bolnav de cancer, iubitei sale.

Moartea vine mereu pe neasteptate, asa ca ultimele cuvinte nu pot fi pregatite dinainte. Este cazul poetului galez Dylan Thomas, care s-a dus la iubita lui inainte sa intre in coma care ii va cauza moartea cinci zile mai tarziu, spunandu-i: "Am baut 18 pahare de whisky pur. Cred ca am atins un nou record".

"La dracu! Nici sa nu te gandesti sa il rogi pe Dumnezeu sa ma ajute!", i-a spus Joan Crawford menajerei sale, care, stiind ca actrita urma sa moara, a inceput sa se roage cu voce tare.

"Beti in cinstea mea!", a spus pictorul Pablo Piccaso, iar Arhimede s-a gandit la stiinta sa pana in ultima clipa "Nu imi deranjati cercurile", a zis el.

"M-am plictisit de toate astea", sunt ultimele cuvinte ale lui Winston Churchill, rostite inainte de a intra in coma si a muri 9 zile mai tarziu.

"Pierd!", a fost ultimul cuvant al omului care nu a pierdut niciodata: Frank Sinatra.

"Nu te teme... nu e incarcat", au fost ultimele cuvinte ale lui Terry Kath, muzician intr-o trupa rock, in momentul in care si-a pus pistolul la tampla si a apasat tragaciul.

"Stiu ca ai venit sa ma omori. Trage, nu faci altceva decat sa omori un om!", a rostit Che Guevara, inainte de a fi ucis de un soldat bolivian.

"A muri e usor... Comedia e grea!", a rostit plin de umor pana in ultima clipa George Bernard Shaw.

La randul sau, Cesare Borgia, cunoscutul om de stat a spus inainte sa moara: "M-am ingrijit de toate lucrurile in timpul vietii mele, numai de moarte nu, si acum trebuie sa mor cu totul nepregatit".

Goethe, cel mai mare poet german: "Mai multa lumina!"

"Traiesc!", a strigat imparatul roman Caligula, in timp ce era ucis de soldatii sai.

"Unde e ceasul meu?", a intrebat Salvador Dali.

"In sfarsit o sa o vad pe Marilyn", a spus Joe DiMaggio,vorbind despre fosta sa sotie Marilyn Monroe.

"Este absurd! Este absurd!", a strigat Sigmund Freud.

"Mor. Te rog, adu-mi o scobitoare", a rostit Alfred Jarry, un scriitor si dramaturg absurd.

"As vrea sa schiez", a spus comicul celebru Stan Laurel.
"Oh, domnule Laurel, schiati?", l-a intrebat asistenta medicala.
"Nu, dar mai degraba as schia decat sa fac ce fac acum".

"M-am nascut intr-o camera de hotel, si fir-ar a dracului, mor intr-una", a spus dramaturgul american Eugene O'Neill.

"Ei bine, o sa o spun: Dante ma ingretoseaza", a spus Lope de Vega, dramaturg celebru, dupa ce a aflat ca va muri in cateva minute.

"L-am suparat pe Dumnezeu si intreaga omenire pentru ca opera mea nu are calitatea pe care ar fi trebuit sa o aiba", a spus Leonardo da Vinci.

Poate cele mai celebre cuvinte din istorie rostite inainte de moarte, ii apartin lui Cezar, "Si tu, Brutus?"

Pe cine dam vina cand calcam in strachini?

De fiecare data cand ni se intampla ceva, de obicei rau, tindem sa dam vina pe cineva. De fiecare data, altcineva este de vina pentru ce ni se intampla noua. Cine e de vina? Parintii, ca ne-au nascut? Dumnezeu, despre care intotdeauna avem impresia ca ne lasa la greu cand nu gasim calea dreapta? Soarta sau destinul, pentru ca nu putem schimba ce ne e scris?

Pe societate, fiindca ne da in fiecare zi un motiv in plus? Ca e soare afara sau ninge? Ca e marti 13? Sau intotdeaua trebuie sa existe un tap ispasitor tocmai fiindca e prea greu sa ne asumam propriile greseli, propriile decizii, propria viata, pentru ca e prea greu sa ne acceptam pe noi insine?

Viata este o serie de alegeri, mai bune sau mai proaste. Alegeri care nu sunt nimic altceva decat rezultatul deciziilor noastre. Absolut tot ceea ce ni se intampla este generat de propriile decizii, decizii luate in trecut care insa isi au de cele mai multe ori efectele in prezent. Fiinca uitarea este un fapt esential al vietii noastre, tindem sa omitem, voit sau involuntar, anumite detalii ale vietii noastre trecute si ne trezim pe buze cu o intrebare care, aparent, este fara raspuns: de ce? Exact. De ce? Cine e vinovatul?

Chiar daca asa ar fi mai comod, tara nu este de vina pentru ceea ce ni se intampla in fiecare zi, familia nu este responsabila pentru unde ne aflam acum. Noi suntem singurii responsabili pentru unde am ajuns, ce viata avem, cine suntem.

Este greu sa admitem ca nimic nu e intamplator in viata, nimic nu este scris, nu suntem chiar papusi puse sa suportam tot ce ne rezerva viata. Este greu sa recunoastem ca ceea ce ni se intampla nu e accident de munca, ci rezultatul a ceea ce suntem. Iar daca ne e frica sa luam decizii inseamna ce ne e frica sa traim. Ar fi pacat sa irosim o viata fiindca ne e frica sa traiam. Facem greseli, deci existam!

..............................................

Recunoastere si acceptare

Specialistii spun ca singura cale prin care ne putem atinge potentialul maxim ca fiinte umane este acceptarea vinovatiei. Capacitatea de a simti vinovatia este un semn de dezvoltare psihologica foarte legat de constiinta, care ne permite sa facem distinctia intre lucrurile bune si cele rele si sa ne corectam traiectoria atunci cand iesim de pe traseu.
Persoanele care nu au capacitatea de a simti vina, de a ajunge la concluzia ca actiunile lor nu sunt in acord cu propriul cod moral, se numesc psihopate sau sociopate.

Vinovatia are potentialul de a ne incuraja sa ne reexaminam actiunile sau structurile de credinta sau toate la un loc. La extrema opusa vinovatiei se afla posibilitatea de a ierta, reevaluarea propriilor valori si un nou inceput. Vinovatia si rusinea se intrepatrund, dar ele sunt putin diferite.

Psihologii spun ca pentru a deveni o fiinta umana constienta avem nevoie de o anumita cantitate de vinovatie, dar ne trebuie si un mecanism de prelucrare a ei, pentru ca altfel riscam sa ne inecam in ea. Primul pas spre recunonoasterea vinovatiei este acel "daca" pe care nu o data l-am pronuntat cu totii.

Sursa : www.ziare.com

Scoala romaneasca omoara o limba moarta: latina

Incepind cu anul viitor, studiul latinei va deveni optional in Romania. Specialistii in aceasta limba clasica explica de ce ea nu este doar moarta, ci si ingropata de catre sistemul autohton de invatamint.

Marginalizarea latinei in sistemul romanesc de invatamint a intervenit o data cu regimul sovietic, limbile clasice fiind eliminate din licee pe motiv ca erau „materii burgheze“, explica prof. dr. Dan Slusanschi de la catedra de limbi clasice - Universitatea Bucuresti, facind un scurt istoric al decaderii acestei discipline. „Tot ce s-a mai putut face a fost instituirea unui liceu clasic aparte, numai in Bucuresti, desfiintat si el in 1975 (...)“, povesteste profesorul universitar, precizind ca „maximele si textele, de proza sau de poezie, predate in orele de elina sau de latina (cite patru, respectiv cinci-sase ore in liceele romanesti de pina in 1948), nu reprezentau nicidecum un inutil exercitiu de declinari si conjugari, ci calea spre a patrunde in mentalitatea marilor modele antice, acela al Atenei si al Romei clasice“. A existat insa si un moment de respiro pe parcursul acestei decaderi, considera Slusanschi: „Reforma Murgulescu, intreprinsa in 1956, a reintrodus modest studiul limbii latine in clasele «umaniste» din licee, admitind cite doua ore saptaminale in primele doua clase de liceu, iar apoi cite patru ore in ultimele doua: produsul acestei fericite reveniri il reprezinta generatia mea“. Insa lucrurile nu s-au oprit acolo, relateaza profesorul, subliniind ca, „dupa un moment de revenire din trista perioada a perechii prezidentiale (1971-1989), intre 1991 si 1996, sub influenta reformelor luminate intreprinse sub ministeriatul domnului Mihai Sora, invatamintul umanist de la noi prinsese noi aripi. In mod aparent paradoxal, pierderea de viteza si apoi naruirea a tot ce se cistigase mai inainte s-au vazut crescind dupa 1996“.

Inspectorul de specialitate Luminita Gheorghiu observa diferenta dintre modul in care este tratat studiul latinei pe vechiul continent si situatia din Romania: „In tarile europene exista un respect definitoriu pentru tot ceea ce inseamna trecut, istorie, inceputuri ale Europei. De aceea si au un numar considerabil de ore de limba latina - nu doar una, cum este acum la noi, sau doua, cum am vrea noi sa fie (si asta, la profilul uman) -, de aceea studiaza aceasta limba incepind cu virsta de 11-12 ani, de aceea latina este limba de examen pentru a crea clase performante in invatamintul de masa, de aceea latina este materie de bacalaureat indiferent daca elevii au terminat realul sau umanul“. Modul in care aceasta disciplina e neglijata la noi e cu atit mai surprinzator cu cit „latina este limba obligatorie in programa unor tari care nu au o limba nationala de origine latina, precum Ungaria, Rusia, Bulgaria, Turcia, Cehia, Croatia etc. Noi vorbim limba romana, care, alaturi de alte limbi romanice, este privilegiata sa isi cunoasca limba de origine. Limba latina nu trebuie sa insemne doar declinari si conjugari, desinente, sufixe si «silva, silvae». Ar fi nevoie sa studiem latina in scoala pentru ca astfel avem acces la povestea Europei, a Romaniei, a cuvintelor din foarte multe limbi straine - unele chiar de circulatie universala, precum engleza, care a pastrat multe structuri morfologice si sintactice din limba latina“, opineaza Luminita Gheorghiu.

Mai mult, cunoasterea latinei ar servi si la o imbunatatire a romanei, puncteaza specialistii. „N-am mai zice, unii dintre noi, cel mai superior, cel mai minim, foarte optim, a avansa inainte etc. si, poate, amintindu-li-se ca, in latina si in romana, numeralul doi este flexibil, deci se acorda in gen, am scapa cu totii, rasuflind usurati, de obsesivul si odiosul ora doisprezece“, spera Gabriela Cretia. Luminita Gheorghiu ii tine isonul, remarcind ca „o multime de greseli de exprimare ne invadeaza viata. Nu ajung emisiunile tv pentru a le contoriza... Acordul intre subiect si predicat, acordul intre substantiv si adjectivul sau, prepozitii folosite gresit, sensuri prost intelese etc. Acum trebuie amintite chiar si maximele latinesti sau expresiile de aceeasi origine, omniprezente in limbajul nostru, dar foarte prost folosite: «pro lex» in loc de «pro lege», «pro vitae» in loc de «pro vita», «magna cum laudae» in loc de «...cum laude» si multe altele. Adevarul este ca orice limba prost vorbita este o limba moarta. Limba romana insasi tinde sa devina o limba moarta prin folosirea ei incorecta“.

Sursa: www.cotidianul.ro

Palatul Culturii se cutremura

Angajatii Bibliotecii "Gh. Asachi" povestesc ca Palatul Culturii sufera cite o serie de mici cutremure de fiecare data cind lucrarile de la Palas implica vreo implozie.

"Am simtit o vibratie a cladirii care a durat in jur de 2 ore. Parca era un mic cutremur", povestete bibliotecara Mihaela Cojocaru ce s-a simtit in Palatul Culturii atunci cind a avut loc implozia teatrului de vara.

"Traim intr-un mic cutremur, dar continuu. Vibreaza si cladirea si cartile, totul", a spus si bibliotecarul Ciprian Miron.

Angajatii bibliotecii nu trebuie sa suporte doar zgiltiielile, ci si intreruperea curentului din ce in ce mai frecventa.

"Curentul electric se intrerupe uneori la fiecare 10 minute. Penele de curent electric au inceput cind au inceput si lucrarile la Palas, sint tot mai dese si repetate. De 5-6 ori pe luna raminem fara curent electric", spune Florin Sova care se ocupa de serciviul IT de la Biblioteca "Gh. Asachi".

"Stim ca Palatul Culturii este in clasa I de risc seismic. Am dispus actualilor administratori ai Palatului Culturii sa ne semnalizeze eventualele comportari deosebite ale cladirii Palatului Culturii, atit inainte cit si dupa receptionarea lucrarilor de consolidare a cladirii", a declarat Radu Lupasteanu, seful Inspectoratului Teritorial de Constructii Iasi.

Lucrarile de consolidare a Palatului Culturii sint programate sa inceapa in iunie.

_{(sursa: TVR Iasi)}

_{Sursa: www.newsiasi.ro}

Asta ca sa vedeti cata minte criminala si fara suflet poate duce la distrugerea unor monumente istorice si atat de importante pentru cultura romanesca.Cum poti fi atat de crud incat sa iti bati joc de ceea ce te reprezinta?.Uite ca se poate si asta.De altfel ce sa ma mai mire.Ipocrizia si prostia infloresc neingradit.Atat vreau sa afirm , ca daca Palatul Culturii care pentru mine e un simbol nu va mai fi ce a fost , voi lupta ca vinovatii sa sufere si sa fie gasiti si acuzati pentru nedreptatea facuta.

Dragos-Andrei

Romania transformata in kitsch

Un fior de tricolora revolta patriotica a stabatut, saptamana trecuta, Romania, dupa difuzarea episodului despre tara noastra al cunoscutei emisiuni "No reservations" de pe Travel Channel. "Ne-a facut praf pe banii nostrii", au vituperat cu manie unii ziaristi si forumisti, dupa ce au aflat ca episodul cu pricina fusese finantat cu 20.000 de dolari chiar de autoritatile romane.

Realizatorii s-au simtit obligati sa precizeze ca traseul echipei conduse de celebrul prezentator Anthony Bourdain (Bucuresti, Bran, Maramures) a fost stabilit la propunerea Biroului roman de turism din New York, iar colaborarea cu autoritatile romane a fost chiar mai stransa decat de obicei.

Dar ce-o fi atat de demolator in acest reportaj? Vreun trucaj, vreun montaj tendentios, vreun neadevar? Pentru cei care au avut curiozitatea de a privi imaginile inainte de a se revolta (sunt postate pe site-ul "You Tube" in 6 mini episoade sub numele "No reservations - Romania"), reportajul arata cu totul altceva.

Echipa lui Anthony Bourdain nu a intentionat nicio clipa sa ne denigreze tara. Dimpotriva, a cautat cu disperare Romania reala, dincolo de machiajul grotesc si scenariul penibil pus la dispozitie de autoritatile din turism. Atunci cand a gasit-o a degustat-o si a apreciat-o ca atare, fara fasoane.

Romania ministerului
Ministerul inclusiv al Turismului, printre multe altele, a incercat sa serveasca echipei Travel Channel o penibila facatura menita sa impresioneze. Sa luam doar cateva exemple. Anthony Bourdain a fost nevoit sa participe la monstruoase petreceri cu personaje gotesti. In Bucuresti la Jaristea - cina romanesca provoaca dureri insuportabile simtului ridicolului: "Nu ar trebui sa surprinda pe nimeni ca acest muzeu nebunesc, acest kitsch ce se vrea a fi un omagiu adus imperialismului, mi-a declansat semnale de alarma", a comentat Bourdain.

O petrecere americana de Halloween, organizata la Bran, a devenit pentru el "Cel mai de jos punct al carierei", iar pentru privitorii imaginilor un spectacol sinistru.

Echipei americane i-a fost servita si nitica istorie amestecata cu legenda. La Bucuresti insa, atunci cand a dorit sa filmeze Curtea Veche, a experimentat jac manirea fara scrupule a turistului strain. La Bran, a gasit un castel prost intretinut, vaduvit de cea mai mare parte a obiectelor originale, si cu o istorie mistificata.

Acolo totul se invarte obsesiv, pana la greata, in jurul lui Dracula, desi Vlad Tepes (chiar si aceasta fiind o asociere consacrata, dar incorecta) se pare ca nici macar nu a locuit in acel castel.
Poate ca, daca in loc sa fie indopat cu povesti despre Dracula, lui Bourdain i s-ar fi spus povestile reale ale castelului, legate de familia regala si dramele ei, povesti cuprinse intr-o excelenta monografie aflata la dispozitia oricui vrea sa citeasca, imaginea ar fi fost alta.

Branul are o istorie intr-adevar seducatoare, ca si peisajul, sinistru bruiata insa de kitsch-ul agresiv, care sufoca si nevrozeaza. Noroc ca specialistii turismului romanesc au uitat sa se laude la Bran pensiunea care se numeste "11 septembrie" si cu dezgustatorul bazar de la poarta castelului.

In cautarea Romaniei reale
In loc sa ne inflamam patriotic, mai bine am trage invataminte. In acest reportaj, Romania ministerului Turismului a fost expusa ochiului rece al turistului "umblat", fara sentimentalisme ieftine, cu o corecta ierahie a valorilor si un sanatos simt al ridicolului.

I-a fost oferita o Romanie machiata strident, fara nicio legatura cu realitatea, mistificata, ridicola in incercarea disperata de soca si fascina. Scenariul gandit de mintile luminate ale turismului este in perfect acord cu nenumaratele strategii elaborate de-a lungul timpului pentru relansarea acestui domeniu.

Nimeni, niciodata, pare sa nu se fi gandit la valentele naturaletii, ale autenticului. Nimeni nu s-a gandit sa lase Romania sa fie ea insasi cu bune si cu rele, ca in montajele din "No reservations". Echipa americana a cautat cu disperare autenticul si atunci cand l-a gasit nu l-a criticat, dimpotriva.

Lui Anthony Bourdain i-au placut teribil micii romanesti cu mustar si castraveti murati, mancati la o dugheana cel putin dubioasa, i-a placut jocul de-a moartea din cimitirul de la Sapanta, l-a distrat calatoria cu Dacia vazuta aproape ca un sport extrem, s-a bucurat de mancarea romaneasca autentica si de tuica de care a avut parte in carciumi modeste, printre oameni obisnuiti. Si a laudat aceste lucruri fara reserve.

Oare ce-ar fi fost daca in traseu ar fi fost incluse si minunatele manastiri din Moldova? Ce-i drept, acolo erau mai greu de organizat petreceri grotesti si americanii ar fi putut afla ca fondul UNESCO de la Agapia, de exemplu, este intretinut in mare masura cu economiile pe care minunatele maicute le fac la caldura si mancare.

Ar fi aflat, poate, ca in Romania exista calugarite care studiaza nu numai teologia, ci si stiintele politice sau comunicarea, incurajate de starete intelepte. Ar fi riscat sa se rataceasca pe drumuri fara indicatoare, cautand manastiri pe care ministerul inclusiv al Turismului nu da doi bani, cum ar fi Manastirea Horaita.

Si-ar fi rupt masina si oasele pe soseaua care leaga Suceava de Voronet. Ar fi fost poate nemultumit sau uimit, dar nu dezgustat asa cum a plecat din Romania dupa turul de promovare oferit de autoritatati.

"Scena cu micii, filmata impotriva dorintei explicite a celor ce ne ghidau, este un exemplu de cum ar fi putut fi emisiunea. Cele mai bune emisiuni ale noastre sunt cele in care ni se permite sa vedem oamenii asa cum sunt ei, si nu cum gazdele noastre oficiale sau reprezentantii Guvernului vor sa-i vedem.

In acest caz, rezultatele au fost de cele mai multe ori absurde si noi am aratat ceea ce am trait", au explicat producatorii Travel Channel, citati de Cotidianul.

La randul sau, Anthony Bourdain este neiertator pe propriul blog: "Sa descriu Romania ca o tara prietenoasa? Nu merge. Am fost in peste 50 de tari din toata lumea. Pe o scara a ospitalitatii, Romania nu intra in primele 40. As putea minti. Dar nu o sa o fac".

Priviti reportajul si intrebati-va cine cui datoreaza scuze dupa difuzarea sa. Si daca nu cumva toata conducerea Turismului nu datoreaza Romaniei DEMISIA.

Ioana Ene

Sursa: www.ziare.com

Inca odata suntem martorii la incapacitatea si prostia unora de a nu reusi sa gestioneze adevaratele traditii si obiceiuri romanesti.Dovada este clara.Sa ii mintim pe altii de ceea ce nu suntem?de ceea ce parem a fi? Eu nu sunt de acord cu aceste aspecte si foarte bine ne fac altii , ca ne critica , poate asa reusim sa ne corectam.Oare cum e posibil ca altii sa ne descopere si sa trezeasca valorile noastre , de ce? Noi nu suntem in stare sa fim mandri cu ceea ce avem.Asta e grav.Inseamna ca nu suntem si nu putem fi romani.Eu sunt un roman si ma mandresc cu ceea ce sunt , iar daca vor veni americanii , europenii , africanii in tara si orasul meu am sa le prezint totul asa cum este , fara ascunzisuri.

Dragos-Andrei

Invatamantul romanesc - periculos pentru elevi?

Invatamantul romanesc a devenit periculos pentru elevi. Sute de copii, sub 14 ani, au fost diagnosticati anul trecut cu gastrite si ulcere, iar medicii si psihologii considera ca principala cauza este stresul provocat de scoala. De 18 ani se tot cauta teoretic o solutie de reformare radicala a educatiei, insa de fiecare data reforma s-a oprit la aspecte pur administrative.
Sistemul de examinare a fost schimbat de atatea ori, de pe un an pe altul, incat nu e de mirare ca elevii se imbolnavesc de ulcer. E de mirare ca nu cedeaza de tot. Clasa poltica ne aprinde o speranta - Pactul pentru educatie, elaborat de o comisie speciala la Cotroceni si acceptat, initial, la nivel declarativ de toate partidele.
Saptamana aceasta, documentul ar urma sa fie semnat de toti liderii politici si pe pe baza lui, in urmatoarele 12 luni, sa fie elaborata strategia pentru reforma invatamantului.
Principalele principii ale Pactului sunt modernizarea educatiei pana in 2013, asigurarea unui minim de 6% din PIB pentru educatie, transformarea educatiei timpurii intr-un bun public, garantarea educatiei scolare obligatorii de 10 ani si a unui acces neingradit la educatie gratuita de 13 ani, descentralizare curriculara, definirea politicii de resurse umane si adaptarea curriculumului in functie de nevoile specifice fiecarei comunitati, adoptarea principiului "finantarea urmeaza elevul", adoptarea unei carte a drepturilor si libertatile educatiei, definirea unor zone de educatie prioritare, pentru a depasi decalajul care separa mediul rural de cel urban.
Suna foarte bine, iar ideea depolitizarii educatiei printr-o strategie obligatorie indiferent de partidul politic care asigura la un moment dat guvernarea este minunata. Insa de la principii la practica e o cale lunga, cel mai adesea doar pavata cu foarte bune intentii. Iar realitatea de la care pornim este dramatica.

Ce si cine ii invata pe copii?

Oricine are cat de cat tangente cu invatamantul romanesc intelege exact de ce copiii se imbolnavesc de ulcer, iar parinti de depresie. Scolile sunt din ce in ce mai prost dotate si nesigure pe masura ce ne indepartam de centrul marilor orase.
Profesorii, prost platiti si plini de justitificate frustrari, nu au nicio motivatie sa-si faca bine treaba. Putini sunt cei care, condusi de pasiune, ignora salariile mici si umilintele zilnice.
Cei mai multi sunt nevoiti sa-si asigure un trai decent cu ajutorul meditatiilor, acordate inclusiv elevilor carora le predau si la clasa. Generatiile mai noi de dascali sunt foarte slab pregatite profesional, dovada stand notele mizerabile de la examentele de titularizare. Si de ce ar fi altfel? Cei mai buni absolventi de facultate nu au niciun motiv sa vina in invatamant, considerat cel mai adesea, pe nedrept, refugiul celor care nu sunt buni pentru altceva.
Programele scolare si metodele pedagogice sunt o calamitate. Incarcate de informatii total inutile, nu-i stimuleaza pe elevi sa gandeasca si sa fie creativi, ci sa toceasca. Mintile copiilor ajung dupa cativa ani de scoala ca niste camere supraglomerate, cu lucruri claie peste gramada.
La cele cu adevarat utile nu se mai poate ajunge din cauza celor inutile, iar conexiunile sunt imposibile. Indopati cu informatii, elevii nu sunt invatati sa faca selectia si nu pot sa-si tina mintea ordonata, astfel incat sa acceseze usor cunostintele esentiale pe baza carora sa construiasca apoi, cu ajutorul logicii si a creativitatii, o suprastructura.
Elevii primesc pentru acasa nenumarate teme, care le ocupa tot timpul liber. Ei nu mai au timp sa se relaxeze, sunt prea obositi pentru vreo alta activitate intelectuala si isi descarca nevrozele in distractii care nu le aduc niciun fel de beneficiu.
Unii se transforma intr-un fel de motoare supraturate, altii, dimpotriva, isi pierd tot interesul si se indeparteaza cu viteza de educatie ajungand in zone, de multe ori, periculoase.
Si cum sa pastrezi interesul elevilor, cand din programe lipsesc tocmai acele aspecte care raspund cerintelor societatii actuale? Boala se perpetueaza si, in invatamantul superior, ne trezim cu absolventi total nepregatiti pentru viata.

Generatia copy-paste

O confirmare ingrijoratoare a efectelor dezastruoase ale sistemului de invatamant din Romania a venit odata cu Raportul PIRLS pe 2006, publicat la sfarsitul anului trecut.
Acesta este o evaluare comparativa realizata din cinci in cinci ani in mai multe tari pentru a verifica abilitatile de lectura ale copiilor care termina ciclul primar.
Raportul plaseaza elevii romani sub media internationala, adica mai prost decat in urma cu cinci ani cand erau inca peste medie. Cu alte cuvinte, ajunsi in clasa a cincea, elevii nu stiu cum sa citeasca si sa inteleaga un text, activitati esentiale pentru dezvoltarea gandirii si a abilitatilor de comunicare. Ei sunt deja victime sigure ale sistemului copy-paste, atat de comod si pentru ei, si pentru profesori.
Intre timp, in cei 5 ani in care, iata, macar un aspect al invatamantului s-a deteriorat, cu ce s-au ocupat cei implicati in educatie, autoritati si sindicate deopotriva?
Cu dezbateri despre sporuri si salarii pentru profesori, despre statutul directorilor de scoala si incompatibiltatile lor, despre studiul religiei sau cu schimbarea si rasschimbare sistemelor de evaluare, fiecare an cu modelul sau.
Au si acestea, desigur, importanta lor. Dar de cate ori ati auzit vorbind-se despre reforma programelor scolare, de exemplu? Nimeni nu spune ca salariile profesorilor nu trebuie sa fie decente, dar n-or fi la fel de importante rigorile profesionale care ar trebui impuse la accesul in aceasta profesie atat de importanta?
De la "CE invata" si "CINE ii invata" pe copii ar trebui sa plece orice strategie pentru educatie si pentru aceste exigente ar trebui sa fie primele solutii viabile, concrete si simple. Altfel va fi inca una din pietrele de pavaj pe drumul total gresit al invatamantului romanesc.

Sursa : www.ziare.com

Cum sa fii si sa ramai fericit

Fericirea este greu de definit si mult mai greu de masurat. O percepem ca pe o combinatie de elemente, ca pe o sincronizare a tuturor lucrurilor si trairilor. Fericirea este cum ar numi-o psihologii "o stare de bine subiectiva". Insa ca orice stare, fericirea poate fi indusa si in urmatoarele randuri veti gasi cateva sfaturi pentru a fi si a ramane fariciti.
Contorizeaza-ti bucuriile, insa nu in fiecare zi. Cercetatorii au demosntrat ca daca o data pe saptamana iti faci o lista cu cinci lucruri pentru care merita sa fii recunoscator, te vei simti mult mai fericit fata de cei care isi scriu aceasta lista de trei ori pe saptamana.
Muzica activeaza parti ale creierului care determina o stare de fericire, astefel eliminandu-se endorfina, ca atunci cand mancati sau faceti sex. Un studiu efectuat pe oameni in varsta care au ascultat muzica in timpul unei operatii a aratat ca acestia au trecut peste acest moment mult mai usor fata de cei care nu au ascultat muzica.
Danseaza, fa sport, alearga sau pur si simplu plimba-te. Miscarea determina un val de energie pozitiva care poate anula starea de anxietate sau chiar pe cea de depresie.
Razi cu pofta, pana cand iti dau lacrimile! Oamenii rad de obicei cand se afla intr-un grup, rasul fiind una dintre cele mai bune moduri de socializare.
Fa ceva dragut pentru cineva, orice, de la a tine usa deschisa pentru cineva la a face complimente colegilor, prietenilor sau membrilor familiei. Sa faci un lucru dragut pentru cineva, fara sa te astepti la nimic inapoi, te face de zece ori mai fericit decat constientizezi.
Convinge-te ca emotiile pozitive sunt calea ta spre succes si nu ca succesul e calea spre fericire. Oamenii care sunt optimisti sunt intotdeauna deschisi unor noi oportunitati si isi indeplinesc obiectivele.
Gata cu planificarea la nesfarsit a unor vacante in care nu veti apuca sa mergeti. Faceti-va curaj si incercati lucruri noi. Oamenii care experimenteaza lucruri noi retin mult mai usor emotiile pozitive si minimalizeaza emotiile negative.
Oricat de ciudat ar parea, spune-ti povestea vietii unui necunoscut. Cercetatorii arata ca daca povestesti atat evenimentele placute cat si cele triste vei avea o cu totul alta viziune asupra vietii tale.

Sursa:www.ziare.com