A trăi înseamnă a gândi

Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influenţă asupra literaturii latine şi s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca şi Augustin.

Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 a.Chr., într-o familie de cavaleri şi notabili municipali. După ce a urmat cursurile şcolare obişnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii şi elev al lui Carneade. A debutat ca orator şi avocat în 81 î.Hr. Pentru a-şi desăvârşi formaţia intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor, iar în insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială şi se angajează în viaţa politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă aşa numita conjuraţie a lui Catilina. El va ordona arestarea şi executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulţumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverşunare. După 60 î.Hr., orientarea politică şi existenţa lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar şi Pompeius, aflaţi acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius şi a optimaţilor republicani, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia şi obţin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid şeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios duşman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.

"A trăi înseamnă a gândi."

"Cat traiesc,sper..."

"Nu există ceva mai urât decât a afirma înainte de a cunoaşte."

Oscar Wilde

“Scopul vietii este dezvoltarea personala. Intelegerea perfecata a naturii fiecaruia-iata de ce ne aflam aici. In zilele noastre oamenilor le este frica de ei insisi.”

Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanţi de limbă engleză.

Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi şi urechi, anticar şi scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relaţie. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluţionare sub pseudonimul Speranza) şi jurnalistă. În timpul şcolii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă şi la desen, caştigând numeroase premii şi burse de studiu. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge şi prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă şi stilul dandy de viaţă. După absolvire, în 1878, se mută la Londra.

Oscar Wilde a fost un stilist remarcabil. El ştia să picteze prin cuvinte, zugrăvind în faţa ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumuseţe uimitoare. Privita în ansamblu, creaţia lui a oglindit declinul umanismului şi cultul artei în ceea ce are ea mai elevat.

There is no such a thing as a moral or an immoral book. Books are well written, or badly written. That is all. (Oscar Wilde, prefaţă la The Picture of Dorian Gray)

("Nu există cărţi morale sau imorale. O carte este bine scrisă sau prost scrisă. Asta este tot")

Emil Cioran

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din mica nobilime transilvană.

Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morţii şi a suferinţei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Tema alienării omului, temă existenţialistă prin excelenţă, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?"

Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaştea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiştii perioadelor de decadenţă, de unde reflecţiile marcat gnostice şi antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului şi civilizaţiei. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului.

Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele şi i-a dăruit secretul formei şi al formulării, rădăcinile sale româneşti i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.

„Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu.” - Emil Cioran

„Moartea cea mai adanca si mai organica este moartea din singuratate, cand insasi lumina este un principiu de moarte”. - Emil Cioran
”Daca timpul n-ar fi ireversibil, n-as regreta deloc sa traiesc in orice epoca a istoriei, fiindca nici una nu e mai buna decat cealalta.” - Emil Cioran

„Iubirea este o formă de comuniune şi de intimitate.” - Emil Cioran

„Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.” - Emil Cioran

„Am slujit in viata la mai multi stapani si din fiece clipa mi-am facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse cat le-am iubit, ar capata un suflet numai sa ma planga. Nimic din ale lumii n-am defaimat prin nepasare. Si astfel am lunecat infrigurat si trudnic pe nimicul ei.” - Emil Cioran

Nimic nu poate inlocui experienta

Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian.

“Be brave. Take risks. Nothing can substitute experience.” Paulo Coelho (Fii curajos. Asumati riscuri. Nimic nu poate inlocui experienta. )

“Waiting is painful. Forgetting is painful. But not knowing which to do is the worse kind of suffering.” Paulo Coelho (Asteptarea este dureroasa. Uitarea este dureroasa. Dar cea mai mare suferinta este aceea de a nu sti ce sa faci. )

“You have to take risks. We will only understand the miracle of life fully when we allow the unexpected to happen.”- Paulo Coehlo (Trebuie sa risti. Vom intelege miracolul vietii pe deplin doar atunci cand vom permite ca neasteptatul sa se intample.

„Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.” Paulo Coelho

Cine elibereaza cuvantul, elibereaza gandul

“An intelligent hell would be better than a stupid paradise.” -Victor Hugo
(Un iad inteligent e mult mai bun decat un paradis prost.)

“Certain thoughts are prayers. There are moments when, whatever be the attitude of the body, the soul is on its knees.”- Victor Hugo (Anumite ganduri sunt niste rugaciuni. Sunt momente in care, indiferent de atitudinea corpului, sufletul cade in genunchi.)

Victor Hugo (n. 26 februarie1802 - d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg, romancier şi prozator francez. Este considerat cel mai important scriitor romantic francez, fiind pair al Franţei din 1845, senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze din 1841. Operele sale cele mai cunoscute sunt Mizerabilii şi Notre-Dame de Paris.

Viata si activitatea acestuia sunt legate de evenimentele politice care se succed in Franta secolului al-XIX-lea. Fiu al unui general din armata lui Napoleon, isi urmeaza tatal in cateva misiuni din Italia si Spania.Pastreaza puternice amintiri ale epopeii imperiale. Contribuie la glorificarea victoriilor militare ale acesteia .

In tinerete, sub influenta mamei sale, este monarhist.Victor Hugo sustine razboiul de independenta a Greciei prin versurile intitulate “Orientale” si de aceea in anul 1822 scoate prima culegere a sa. In 1827, realizeaza un cenaclu romantic, unde se intalnesc Balzac, Lamartine si Dumas.Poeziile sale preiau din istorie evenimente importante. Foloseste mitul pentru a intruchipa principiile de libertate, dreptate si incredere in progres. In anul 1841 este ales membru al Academiei. Evoca episoade si personaje reale sau legendare, pe care le adapteaza prezentului.

O data cu Revolutia din 1848, se implica direct in viata politica. Este ales deputat si candideaza la presedentia Republicii a-II-a. Pierde in fata lui Ludovic Napoleon Buonaparte. Acesta devine principalul sau inamic. Dupa lovitura de stat din 2 decembrie 1851 Hugo este inclus pe lista celor ce paraseasca Franta.In 1852 se refugiaza in Belgia, iar apoi in Marea Britanie. Aici redacteaza pamflete impotriva regimului din tara sa. Scrie celebrul roman social “ Mizerabilii “. In acesta critica societatea burgheza prin intermediul unor personaje aflate la limita saraciei.

Caderea lui Napoleon al-III-lea il readuce la pace. Nu adera insa la comuna din Paris, considerata ,, un lucru bun, dar rau infaptuit “. Protesteaza impotriva masurilor dure si cere amnistierea comunarzilor. Pana la sfarsitul vietii, continua sa scrie versuri si teatru.

Motto-ul lui este: ,, Cine elibereaza cuvantul, elibereaza gandul “. Moare in anul 1885, iar in semn de respect I se fac funeralii nationale.

Victor Hugo este si va fi in continuare unul dintre cei mai mari poeti, romancieri si dramaturgi.

Seneca

“A great mind becomes a great fortune.” -Seneca
(O minte stralucita devine o avere imensa.)

“A gift consists not in what is done or given, but in the intention of the giver or doer.”- Seneca
(Un dar nu consta in valoarea lui materiala, ci in intentia celui care ti-a dat acel dar.)

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr) (ca. 4 î.Hr.–65 d.Hr.) a fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero, a ocupat şi funcţii în administraţia Imperiului.

Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl numeşte biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Oraşul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.

Seneca cunoscut şi ca Seneca Retorul sau Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.), a avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât şi la Roma. Istoric şi critic al artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiţiei clasice. Făcea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul în ierarhia socială. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei.

Soţii Seneca au avut trei băieţi. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul născut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă carieră de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-65). Între cei trei fraţi şi părinţii lor va exista mereu o puternică legatură de solidaritate şi dragoste, oglindită şi în opera lui Seneca-fiul.

Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilarie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuşi, soţia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulţi dascăli greci şi latini. Cel mai preţuit dintre aceşti "directori de conştiinţă" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului şi talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar şi de severul conservator Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi şi acorda atenţie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va ataşa de gânditorii stoici care îşi îndreptau eforturile spre făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate şi curaj în faţa greutăţilor şi suferinţelor vieţii. Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptăţii şi tiraniei.

În vremea împăratului Tiberiu, învăţatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de intimidare şi represiune împotriva "opoziţiei stoice". Reacţia lui Seneca va fi decizia de a părăsi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătuşa sa, sora Helviei, şi de soţul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.

Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus şi exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjuraţia lui Pison şi i-a poruncit să-şi ia viaţa. Seneca şi-a tăiat venele fără nici o tresărire.

Din voluminoasa sa operă este de reţinut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată în Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viaţa socială şi datoria de cetăţean se aflau pe primul loc. Înţelepciunea consta în a-şi cultiva voinţa de a-şi găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile şi relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei şi omeniei faţă de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci şi de Părinţii Bisericii şi de moraliştii creştini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acţiune.

Fii plin de admiratie

Robert Louis (Balfour) Stevenson (13 noiembrie 1850 – 3 decembrie1894) a fost poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.
Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el.