Cum sa fii si sa ramai fericit

Fericirea este greu de definit si mult mai greu de masurat. O percepem ca pe o combinatie de elemente, ca pe o sincronizare a tuturor lucrurilor si trairilor. Fericirea este cum ar numi-o psihologii "o stare de bine subiectiva". Insa ca orice stare, fericirea poate fi indusa si in urmatoarele randuri veti gasi cateva sfaturi pentru a fi si a ramane fariciti.
Contorizeaza-ti bucuriile, insa nu in fiecare zi. Cercetatorii au demosntrat ca daca o data pe saptamana iti faci o lista cu cinci lucruri pentru care merita sa fii recunoscator, te vei simti mult mai fericit fata de cei care isi scriu aceasta lista de trei ori pe saptamana.
Muzica activeaza parti ale creierului care determina o stare de fericire, astefel eliminandu-se endorfina, ca atunci cand mancati sau faceti sex. Un studiu efectuat pe oameni in varsta care au ascultat muzica in timpul unei operatii a aratat ca acestia au trecut peste acest moment mult mai usor fata de cei care nu au ascultat muzica.
Danseaza, fa sport, alearga sau pur si simplu plimba-te. Miscarea determina un val de energie pozitiva care poate anula starea de anxietate sau chiar pe cea de depresie.
Razi cu pofta, pana cand iti dau lacrimile! Oamenii rad de obicei cand se afla intr-un grup, rasul fiind una dintre cele mai bune moduri de socializare.
Fa ceva dragut pentru cineva, orice, de la a tine usa deschisa pentru cineva la a face complimente colegilor, prietenilor sau membrilor familiei. Sa faci un lucru dragut pentru cineva, fara sa te astepti la nimic inapoi, te face de zece ori mai fericit decat constientizezi.
Convinge-te ca emotiile pozitive sunt calea ta spre succes si nu ca succesul e calea spre fericire. Oamenii care sunt optimisti sunt intotdeauna deschisi unor noi oportunitati si isi indeplinesc obiectivele.
Gata cu planificarea la nesfarsit a unor vacante in care nu veti apuca sa mergeti. Faceti-va curaj si incercati lucruri noi. Oamenii care experimenteaza lucruri noi retin mult mai usor emotiile pozitive si minimalizeaza emotiile negative.
Oricat de ciudat ar parea, spune-ti povestea vietii unui necunoscut. Cercetatorii arata ca daca povestesti atat evenimentele placute cat si cele triste vei avea o cu totul alta viziune asupra vietii tale.

Sursa:www.ziare.com

Seneca

“A great mind becomes a great fortune.” -Seneca
(O minte stralucita devine o avere imensa.)

“A gift consists not in what is done or given, but in the intention of the giver or doer.”- Seneca
(Un dar nu consta in valoarea lui materiala, ci in intentia celui care ti-a dat acel dar.)

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr) (ca. 4 î.Hr.–65 d.Hr.) a fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero, a ocupat şi funcţii în administraţia Imperiului.

Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl numeşte biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Oraşul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.

Seneca cunoscut şi ca Seneca Retorul sau Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.), a avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât şi la Roma. Istoric şi critic al artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiţiei clasice. Făcea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul în ierarhia socială. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei.

Soţii Seneca au avut trei băieţi. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul născut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă carieră de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-65). Între cei trei fraţi şi părinţii lor va exista mereu o puternică legatură de solidaritate şi dragoste, oglindită şi în opera lui Seneca-fiul.

Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilarie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuşi, soţia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulţi dascăli greci şi latini. Cel mai preţuit dintre aceşti "directori de conştiinţă" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului şi talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar şi de severul conservator Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi şi acorda atenţie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va ataşa de gânditorii stoici care îşi îndreptau eforturile spre făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate şi curaj în faţa greutăţilor şi suferinţelor vieţii. Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptăţii şi tiraniei.

În vremea împăratului Tiberiu, învăţatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de intimidare şi represiune împotriva "opoziţiei stoice". Reacţia lui Seneca va fi decizia de a părăsi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătuşa sa, sora Helviei, şi de soţul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.

Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus şi exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjuraţia lui Pison şi i-a poruncit să-şi ia viaţa. Seneca şi-a tăiat venele fără nici o tresărire.

Din voluminoasa sa operă este de reţinut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată în Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viaţa socială şi datoria de cetăţean se aflau pe primul loc. Înţelepciunea consta în a-şi cultiva voinţa de a-şi găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile şi relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei şi omeniei faţă de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci şi de Părinţii Bisericii şi de moraliştii creştini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acţiune.

Amintirea de peste zi

Cum ar fi sa ne urmarim fiecare miscare? Sa ne intelegem fiecare actiune?

Pentru unii e dificil , dar daca ar fi sa meditam pentru orice moment al zilei pe care l-am petrecut si am incerca sa ne corectam sau sa interpretam la ce am facut bine si ce am facut rau , oare asta ne-ar folosi la ceva?

Eu tin sa afirm ca DA , pentru ca amintirea de peste zi exista daca i-am gasit un rost , ne clasifica si ne face oameni cu implicare emotionala in tot ceea ce intreprindem si realizam.Poate unii au dormit o zi intreaga , e si asta o realizare J , poate altii s-au luptat cu greutatile vietii , unii au fost utili zilelor noastre , o alta parte doresc sa aiba putere (dintraia data cu lingurita si mai ales cei care uita cum ii cheama la prima strigare J).Dar parca e mai util sa fii natural si sa faci totul liber si fara frustrari.Sa ai prieteni , sa traiesti momentele speciale si clipele de neuitat.

300.000 de euro intr-o baraca

Autor: Claudia CRAIU

Teatrul National sta ingropat sub schele, iar conducerea ingroapa la rindul ei sute de mii de euro in proiecte fara utilitate. Baraca de lemn, avangardistul proiect al directorului Hadji Culea, sta inchisa cu lacat, dupa ce s-au "tocat" pe ea aproape zece miliarde de lei vechi. Aici trebuia sa se joace teatru inca din primavara anului trecut, cit dureaza reabilitarea Nationalului. In plus, imensa "cutie" neagra trebuie plimbata si prin cartiere, lucru care pare acum imposibil.

Unii arhitecti spun ca aceasta este un "monstru de kitsch". Baraca are autorizatie de functionare doar cinci ani, din care doi au trecut deja. Colac peste pupaza: directorul si-a cumparat inainte de Craciun, ca masina de serviciu, un luxos Jeep Mitsubishi de 24.000 de euro plus doua apartamente ultracentrale.

O cutie de lemn, mare si neagra, amplasata chiar in centrul istoric al orasului a inghitit pina in prezent 300.000 de euro fara sa "produca" nimic.

Teatrul de lemn, primul proiect al directorului Teatrului National Cristian Hadji Culea, se afla cam in acelasi stadiu ca si proiectul de restaurare a cladirii teatrului: asteapta fonduri. De ce? Din neglijenta conducerii teatrului care, in cererea de finantare a baracii, inaintata Ministerului Culturii, nu a inclus si fondurile necesare cumpararii gradenelor, instalatiei de iluminat, sonorizarii, aparaturii de aer conditionat etc.

In aceste conditii, baraca lui Cristian Hadji Culea, in care ar fi trebuit sa se joace teatru inca din mai 2007, risca sa fie finalizata odata cu cladirea Teatrului National. Cind, de fapt, nici nu va mai fi utila.

Constructia trebuia sa tina loc de sala de spectacol tocmai in perioada reparatiilor, urmind a deveni teatru "itinerant" prin cartierele iesene, proiect care, in opinia multora, nu e fezabil intrucit implica alte mari cheltuieli, alte planuri, alta munca.

Trebuia inaugurata inca din mai 2007

Teatrul de lemn a fost unul dintre proiectele pe care Cristian Hadji Culea le-a inclus in proiectul de management prezentat inca de la numirea lui in functie, in august 2006. Insa, pina a pune in practica aceasta solutie, Hadji Culea avusese si alta idee pentru ca angajatii sai sa nu someze in perioada programului de restaurare a cladirii teatrului: cort de 1 milion de euro, inchirierea unor spatii alternative precum Baia Turceasca si o cladire dezafectata de pe Sararie pe care o dorea a fi un spatiu de expozitii, spectacole, din care sa se poata cumpara carti si CD-uri despre Teatrul National.

Insa toate aceste proiecte au cazut in clipa in care teatrul sau de lemn a primit, in februarie 2007, avizul comisiei de urbanism din cadrul Consiliului Local. „Am primit deja fondurile necesare. Ministerul Culturii ne va aloca 250.000 euro pentru a realiza constructia. Sala va avea o capacitate de 300 de locuri si ar putea fi construita in opt saptamini. Vor fi cabine pentru actori, grupuri sanitare, incalzire. In situatia actuala este foarte greu. Avem nevoie de sali pentru repetitii", declara in "Ziarul de Iasi", in februarie 2007, Cristian Hadji Culea.

In aprilie 2007, cladirea anexa, in valoare de 1.041.250 RON (10,4 miliarde lei vechi) era tot in stadiul de proiect. De aceasta data, Hadji Culea promitea ca lucrarile incep la data la care sala trebuia sa fi fost inaugurata. „Noua cladire va fi ceva cu totul deosebit. Va avea cabine pentru actori, grupuri sanitare si incalzire si va gazdui multe spectacole. Am primit deja toate aprobarile pentru ea, iar lucrarile vor incepe imediat dupa 1 mai", sustinea Cristian Hadji Culea in aprilie.

Constructia efectiva a cladirii de lemn a inceput destul de tirziu, abia in toamna. Cauza acestor intirzieri a fost, dupa cum declara in noiembrie anul trecut Adi Carauleanu, director adjunct artistic, birocratia. „Stiu ca s-au demarat lucrarile. Au fost mai multe probleme birocratice. A venit si o echipa din Austria, cu o macara, pentru montarea acelor pereti de lemn", mentiona Adi Carauleanu anul trecut.

"Proiectul a fost gindit rau din start"

Tuturor celor care si-au manifestat anul trecut neincrederea in acest proiect li se pot indeplini temerile. De ce? Pentru ca, desi in citeva saptamini peretii de lemn si fundatia au fost realizate, teatrul de lemn se afla din decembrie 2007 in acelasi stadiu: o cutie mare si neagra din lemn, amplasata in parcul din stinga teatrului, cu lacat la usa si mirosind a paragina, considerata de unii arhitecti chiar un monstru de kitsch in buricul tirgului.

"Nu poti spune ca este o cladire frumoasa, ci ca este functionala. Deranjeaza insa mai mult decit aspectul estetic - la urma urmei este o cladire provizorie care dupa cinci ani va fi dezmembrata - faptul ca dureaza asa de mult terminarea ei. Proiectul a fost gindit rau din start pentru ca nu au inclus in el si banii pentru instalatii. Insa ridicarea unor astfel de cladiri este o practica des intilnita in strainatate", spune Ionel Oancea, presedintele comisiei de urbanism.

Sursa: www.ziaruldeiasi.ro

Imi iubesc orasul

Chiar daca unii fac pierduta valoarea orasului Iasi , construiesc , ruineaza , nu inseamna ca nu imi iubesc orasul in care m-am nascut si am copilarit.Daca imi Iubesc orasul inseamna ca stiu sa Traiesc.

O parte din cei pe care ii cunosc imi spun ca vor sa paraseasca orasul , tara si asta pentru ca s-au saturat „sa stea pe loc” si sa nu realizeze nimic.Insa eu ma intreb , ce eu nu stau pe loc?.Dar la un moment dat asta e ideea , „sa stam pe loc”.Nu vedeti ca ne-au invadat tehnologiile , care ne haituiesc zilele si care de fapt nu fac altceva decat sa ne strice calitatea dorintei noastre de a mai trai in normal.

Asta e , acceptam si pe cele bune si pe cele rele.Daca ar mai fi trait Eminescu , nu se mai chinuia cu ciorne pe hartie? , ba da , ca doar nu lasa calculatorul sa-i corecteze si sa ii ascunda greselile , cand de fapt greselile lui reprezentau gandirea sincera in a compune poezii.Eu am sa raman la stadiul de a nu ma aventura prea mult in ridiculitatile altora si voi continua sa imi scriu ideile si parerile pe clasicele foi albe , pentru a-mi vedea greselile.

Dar sa revin la orasul meu.Stateam si imi puneam intrebari , de ce orasul Iasi trebuie sa fie un asa celebru oras „investit” ? , ca alte mari orase din tara si lume.De ce le place unora sa tulbure linistile si adierile simple de vant?E o intrebare cam statatoare , deocamdata inca ii cautam un raspuns.Apoi Iasul a tot „donat” valori.Acum cei drept , lipsesc peste tot....

Mi-as dori ca orasul meu sa fie un model pentru altele si poate fi , insa trebuie si noi sa ne dorim asta , indiferent de rautatile pe care le fac altii acestuia.Iesean e un cuvant care ma face sa fiu mandru , asa cum trebuie sa fie si un bucurestean si un craiovean si ceilalti.E locul in care am trait si mai ales ne-am ales ca persoane ale societatii.

Orasul Iasi poate fi unul mare si linistit , cum sunt cele mici , care par antipatice la prima vedere , dar nu sunt asa , sunt adevarate oaze de adevar.Insa asta e o speranta pentru al meu oras.....

Fii plin de admiratie

Robert Louis (Balfour) Stevenson (13 noiembrie 1850 – 3 decembrie1894) a fost poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.
Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale sorţii, daruri pe care banii nu le pot cumpăra. Cel care are asemenea comoară se va bucura de Univers ca şi cum acesta i-ar aparţine şi îi va ajuta şi pe alţii să se bucure alături de el.

Lumea e schimbata

Existam de foarte mult timp cu schimbari in bine si in rau.Acum parca se duce spre mai rau.In viata toate pot fi frumoase , daca le gasesti un rost , o noima , sau ii dai un inteles istoriei si timpului ce trec prin tine.Asa e atunci cand vrei cu adevarat sa traiesti , sa simti , sa iubesti, sa inveti , sa cunosti.

Sunt multe ce se pot face intr-o viata.Stau uneori si ma gandesc , visez chiar , ce ar fi , sau cum ar fi daca eu as trai intr-o lume a trecutului.Cu siguranta ar fi ceva interesant.

E adevarat , au existat si momente istorice neplacute , chiar neplacute, dar acum parca prea mult depasesc unii limitele; dar incerc sa gandesc cum au trait acei oameni ai trecutului , ce au simtit pentru viata lor , cum au descoperit-o pentru ca noi acum suntem pierduti in ale noastre , in ale timpului nostru.

In era noastra TIMPUL este de neoprit , poate pentru ca am uitat sa il apreciem , si sa-l folosim pentru cei de langa noi si pentru viata mereu dorita , iar el in schimb se razbuna si ne cam oboseste.

Suntem intr-o lume agitata , sau pare agitata; nu mai exista idealuri , vise , iar majoritatea oamenilor o vad ca pe ceva normal.Nu se mai gandesc la ei , la bucuriile lor , la visele lor , important e „ca maine sa imi fie si mai bine”.Oamenii o iau razna , uita zilele , nu dorm noptile , urasc , invidiaza , spioneaza...sunt rai, dar pentru ce? Nimic nu vor castiga din asta.

E normal ca cineva din jurul tau sa traiasca mai bine , poate ca norocul ia suras , ca asa se zice acum , cand de fapt norocul nu este altceva decat propria initiativa , adevarata valoare a noastra , calitatile si defectele ce ne definesc , cam aici se rezuma norocul , sau poate ca a fost ajutat si acum vrea sa faca acelasi lucru ....sa ajute.....dar nu prin invidie ajungem la castigul mierii din viata.

Trebuie sa stim si sa ne reamintim mereu ca viata e facuta pentru cunoastere si descoperire , pentru iubire si dragoste , pentru sanatate si frumusetea naturii.DA.Asa trebuie vazuta si simtita esenta vietii.O poarta catre sufletul fiecaruia.Dar poate toate vor redeveni ce au fost , vor reinvia adevaratele valori , adevaratii oameni iubitori de viata si tara.