„Aici, Radio Europa Libera” - 3

Dupa ce am vazut acest film, m-am întebat daca mai exista în lume un radio cu impact asa de mare, asa cum l-a avut Radio Europa Libera pentru români. Ma întreb daca mai este radioul considerat un prieten al omului modern, al omului secolului al XXI-lea care, are ca prima carte de vizita comunicarea. Comunicam prin internet (messenger, bloguri sau mailuri), prin telefoane sofisticate (care, daca pâna acum câtiva ani erau apreciate pentru ca aveau camera foto, acum japonezii au inventat telefoane care pot transmite si mirosuri), prin semne, simboluri, accesorii vestimentare, prin dans si priviri... Comunicam prin toate felurile posobile, dar nu ne-am pus niciodata întrebarea daca noi comunicam si... bine. De multe ori suntem pusi în fata unei situatii de criza, când trebuie sa transmitem un mesaj si nu stim cum. Suntem aidoma unei celebritati puse în fata unui dulap întreg de pantofi, si pentru ca nu stie ce sa aleaga, pleaca desculta pe platourile de filmare. 

Comuniarea noastra multilaterala este superficiala. Ma „uit” de exemplu la radiourile din Sibiu. Acestea sunt muzicale (difuzeaza chiar si manele!­), nu informationale, stirile transmise sunt preluate de la posturile centrale, regionale. Nu exista nicio creatie, nici o voce vibranta care sa te frapeze prin tonalitate sau prin mesajele care le transmite. Dupa 17 ani de la revolutie, iar nimeni nu mai face politica, transmitem doar evenimente pozitive si ne batem cu caramida în piept. De exemplu, anul acasta, când Sibiul este Capitala Culturala Europeana, nu am auzit vreo stire negativa despre aceasta. Si nu ca n-ar fi fost! Dar asa ne place noua, românilor sa exageram acolo unde nu trebuie si sa facem lucrurile de mântuiala. Vocea mea nu va fi niciodata auzita la radio, pentru ca este tremurânda. Dar voi încerca sa se „auda” în presa scrisa, si poate va sensibiliza pe cine trebuie... Imaginati-va acum un post de radio de aceeasi valoare si importanta cum a fost radio Europa Libera, la care personalitati românesti sa se dueleze în fata microfoanelor. Daca vi s-a conturat idea, va rog sa mi-o transmiteti si mie. 

„Aici, Radio Europa Libera” - 2

Uit de episod, vine Revolutia, ne mutam, lui tata i se strica magnetofonul, eu ajung peste ani la Faculatea de Jurnalistica. Imaginati-va acum o seara de toamna, cu ploaie marunta, în anul 2007, în orasul Sibiu, când acesta este Capitala Culturala Europeana. Imaginati-va acum o casa de cultura (model comunist) care gazduieste un festival de film documentar. Zeci de tineri, antropologi, regizori si studenti zumzaie la acest eveniment în cautarea unor raspunsuri existentiale si reactii de tot felul. Iata-ma si pe mine: un om grabit care alearga prin ploaie sa prinda filmul de ora 19. Am 22 de ani, sunt îmbracata într-o bluza cu buline. Ajung cu întârziere la film, ma pun pe trepte si urmaresc actiunea. În primele secunde nu înteleg nimic. Este un film românesc, se vorbeste de Paul Goma, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu. 

Tresar la un moment dat, caci îmi dau seama ca privesc istoricul postului de radio Europa Libera, sectia româna. În mintea mea, apare pentru câteva secunde imaginea tatalui cu magnetofonul, înregistrând rapsodia lui Enescu cu jingle-lul „Aici, Radio Europa Libera”. Filmul, intitulat Razboi pe calea undelor, a relatat prin ochii regizorului Alexandru Solomon, legatra nefireasca care s-a creat între dictatura national- comunista si terorismul international. Pelicula, (care i-a avut printre protagonisti pe Emil Hurezeanu, Nestor Ratesh si Andrei Voiculescu) a înfatisat o poveste de dragoste si ura, tesuta în jurul a ceva ce nu se poate vedea, atinge sau cântari: undele radio. Stim cu totii ca în anii '70 - '80, Radio Europa Libera reprezenta confidentul a milioane de români si supapa de evacuare a nemultumirilor lor. Însa pentru oamenii regimului, postul de radio era un dusman de moarte.

„Aici, Radio Europa Libera” - 1

Imaginati-va o seara de vara, cu aer uscat, anul 1989, o margine de oras, orice oras din România, un bloc cu apartamente mari cât cutiile de chibrituri, zeci de haine de bebelusi agatate la ferestre, sticie peste sticle în balcoane. În fata blocului, opt copii de 4 - 5 ani sar pe patretelele unui sotron desenat cu creta. Sunt si eu printre ei. Eu am patru ani jumate. Am parul cret si haine vargate, ca de marinar. În mâna stânga, am o batista, careia nu îi dau drumul niciodata. Câtiva batrâni joaca table cu boabe de bostan si de fasole. La un moment dat, batrânii se ridica brusc si-si soptesc între ei: „e ora pentru Europa Libera”. Las sariturile la sotron si plec în graba si foarte curioasa acasa sa îi întreb pe ai mei ce este Europa libera. Nu mai auzisem cuvântul acesta niciodata. Stiam ce înseamna ratie, frig, foame, soim al patriei. Dar de Europa Libera, niciodata. Mi-o imaginam ca pe o prajitura cu crema, ceva dulce, oricum.

O întreb pe mama ce e Europa Libera. Nu-mi zice nimic, ma ia mâna si ma duce în camera la tata, de unde se aude data la maxim o melodie englezeasca. Tata, prin nori grosi de Carpati, îmi face semn sa ma apropii în tacere de el. La un magnetofon marca Uvertura tata înregistreaza. Fumeaza satisfacut si asculta ce zice un anume Virgil Ierunca. Dupa ce se termina emisiunea din care înteleg prea putin, ma apropii de tata care-mi spune ca Europa libera este un post de radio de dincolo, de unde înregistreaza vorbele unor oameni fericiti si de cele mai multe ori muzica. Îmi spune ca tot ce face el este ilegal, asa ca ma pune sa îi promit ca nu mai spun la nimeni ce face el seara acasa. Nu mi se pare interesant, si plec în camera mea dezamagita ca Europa nu e ceva dulce la care sa pot sa am si eu acces.

Insemnarile de Calatorie ale lui Fane Tulpan

Alpinistul sibian Teodor Tulpan va invita la videoproiectia publica a filmului documentar „Jurnal Mexican - însemnari de calatorie din Expeditia Mexic”. Evenimentul va avea loc marti, 9 iunie, de la ora 21.30, în gradina Teatrului de vara din Parcul Tineretului. Filmul documentar „Jurnal Mexican-însemnari de calatorie din Expeditia Mexic prezinta destinatiile din cadrul expeditiei si ascensiunea pe vârful Orizaba, într-un total de cca. 62 minute. Expeditia „Mexic”, desfasurata între 29 octombrie si 16 decembrie a avut ca principal scop escaladarea celui mai înalt munte din Mexic, Vf. Orizaba-Star Mountain (5636 m). În acelasi timp, cei 3 alpinisti români, Claudia Damoc, Dragos Nedelcu si Teodor Tulpan au vizitat si stravechiul leagan al civilizatiei maya, Mexicul de astazi. Traseul calatoriei s-a desfasurat pe ruta Bucuresti - Frankfurt - Mexico City - Teotihuacan - ascensiune pe Vf. Orizaba (Villa Hidalgo 3400m - Refugiul Piedra Grande(4260) -Vf. Orizaba (5636 m) - Oaxaca - Monte Alban - Palenque - Tacolula - Yaxchilan - Bonampak - Agua Azul - Mahahual - Cancun - Isla Mujeres - Punta Allen - Tulum - Chichen Itza - Merida - Campeche - San Cristobal de las Casas - Puerto Escondito - Oaxaca - Mexico City -Frankfurt - Bucuresti; toate aceste momente au fost surprinse în filmul este realizat de alpinistul Teodor Tulpan si videojurnalistul Octavian Repede. Intrarea este libera.

Trenul de Trieste

„Trenul de Trieste” este o carte de o zi... dar ce zi! Am citit aceasta carte de la Editura Tritonic. Am citit-o cu pofta si curiozitate într-o simpla zi de lâncezeala în orasul meu natal, Ciuc. Am aflat atât de muuuulte din viata unei românce emigrate în America! Altceva decât povesti cu happy-end-uri si asta mi-a dat credinta ca aceasta carte nu este o inventie, o nuvela fantastica. Ci este o viata tulburata ce merita sa devina subiect de carte. Si ce carte! La primele pagini nu întelegeam de ce i se face atât de multa reclama cartii. În mintea mea, era înca o carte aparuta, dupa 20 de ani, de la caderea comunismului, care vorbea despre acest delicat subiect. Dar pagina cu pagina m-am apropiat de personajul principal si am vazut cei 30 de ani descrisi în aceasta carte ca pe multi ani de care mama, tata sau fratii mei au avut parte.

Toti au sperat la aceleasi lucruri, toti au stat la aceleasi cozi infernale, toti au visat sa emigreze, dar nu toti au avut norocul... Mona, o adolescenta bucuresteana impulsiva, care evadeaza din Romania, se indragosteste de Mihai, un baiat din munti. Tineretea ei in Romania este un vartej de placeri senzuale, in ciuda fricii si dorintelor specifice unei vieti sub un regim comunist. Desi Mona se lupta cu politia secreta si cu lipsurile, amintirile ei despre placerile tineretii si ale dragostei sunt categoric vesele. Povestea Monei se intinde peste ani, pe masura ce isi construieste o viata americana, care este intotdeauna umbrita de viata pe care a lasat-o in urma”. Pe aceasta carte o puteti gasi la standul de carte marca Tritonic de la Bilblioteca Astra. Si daca nu sa o cumparati, dar sa vorbim despre carti, tot va astept cu drag la biblioteca!