31 martie 2008
29 martie 2008
Mandria noastra
Orice atitudine a unei persoane , orice neregularitate de comportament duce la uimirea celor din jurul sau.Mandria e un astfel de aspect , care conduce uneori spre ironie si chiar lauda.E clar , atunci cand suntem mandri atragem o atentie de cele mai multe ori negativa asupra noastra.
La noi in tara mandria se manifesta in mai multe feluri : mandria de tip prostie care face ravagii si le intrece pe toate , mandria omului cult si mandria proprie ca ai realizat ceva util pentru cei din jurul tau.
Nu e usor sa vrei sa nu fii mandru cand e cazul.Am sa ma opresc sa va vorbesc despre mandria de tip prostie.
„Democratia” tarii noastre le confera unora libertatea de a-si expune „indeletnicirile” de manifestare in fata altora.Apare in special la persoanele lenese , la cei care nu pot realiza nimic cu propriile forte , care nu au o educatie primita , dar mai ales la cei care pot manipula pe altii.
Mandria trebuie sa o ai doar in anumite momente , face parte din viata oricui , dar e utila in timpuri cheie , de verificare a propriilor atitudini in fata celorlalti , pentru verificarea altora , de schimburi de argumente puternice.
Voi cam ce parere aveti despre mandrie? Trebuie sa o avem sau nu?
Dragos-Andrei
Raul se propaga mult mai repede
Am stat si am constatat ca oricat de mult bine incerci sa faci si trebuie sa il faci , atunci cand gresesti o singura data (poate o faci intentionat poate neintentionat) imediat iti sare lumea in cap. Rautatea de a-ti face sa nu fii bine , sa fii prins in ofsaid sau sa fii criticat mereu apare atunci cand la mijloc se afla invidia si mai ales prostia.
De aceea stai si te gandesti daca ai voie sa gresesti sau trebuie sa fii perfect intotdeauna.
Greseala face parte din viata , iar din asta poti invata multe.Dar de la simplu fapt de a fi incurajat si pana a ti se pune alte piedici e un drum destul de lung
Dragos-Andrei
28 martie 2008
Concurs Recensamantul Bloggerilor
Stiu de concurs de la Andreea
Razboi
Praf şi rămăşiţe
Bucăţi din suflet rupte
O lacrimă pe obraz
Şi-o inima ce bate.
Bate la fel ca noi
Nimic nu e diferit
Diferenţa o faci doar tu
De ce ?
Razboiul dintre viaţă,
Moarte şi speranţă
Se-opreşte-n calea
Surâsului pe faţă.
Să încetăm sa ne luptăm
Cu ce e de al nostru
Ce trebuie să fie
Un tot, ca toate !
Din ochii tulburi
Răsare o altă stea,
Dureroasă smulge
Sufletul din ea.
Dar trebuie să recuperăm
Ce alţii fură şi urăsc,
Ce noi simţim că e normal
Alături de noi să fie !
Se pierde-n amintiri,
În vise şi uitări
Se simte-n ele crudul,
Purul adevăr.
Adevărul doare
Dar noi îl facem aşa
Trebuie să îl reconstruim
Şi mai ales, împreună, cu toţi!
Lumina-i piere încet
Odată cu iubirea
Ce veşnic îi loveşte
Iubitului privirea.
De ce să nu privească iubitor?
De ce să fie păcălit ?
Lumină, să-i fie iubirea
Şi iubirea lumină...!
O ultimă strigare
Şi-o ultimă stea
Se pierd în depărtare
Dar eu rămân cu ea.
Şi eu mi te alătur
Să fim cu toţii în aceeaşi stea,
Steaua fără de care nu putem trăi…
Steaua tuturor !
Anca-Georgiana Şerban
Dragoş-Andrei Preutescu
27 martie 2008
Şi dacă e adevărat...?
"Ce-o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să-mi asculţi povestea…"
Ce să crezi despre o femeie care-ţi alege dulapul din baie ca să-şi petreacă zilele în el? Care se miră că o poţi vedea? Care apare şi dispare brusc şi pretinde că este în comă profundă la celălalt capăt al oraşului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotrivă, trebuie să te laşi în voia acestei aventuri extravagante?
Şi dacă este adevărat?…
Dacă e adevărat că Arthur este singura persoană care poate împărţi secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?…
O poveste tandră, o aventură plină de umor şi neprevăzut.
Marc Levy, fiul unui editor de lucrări de artă, se afla în fruntea unui cabinet de arhitectură când a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar înainte de apariţia sa în Franţa, în 2000. Şi dacă e adevărat?… a fost tradus în peste douăzeci de ţări, iar celebrul producător şi realizator american Steven Spielberg a cumpărat cu 2 000 000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat două best-seller-uri: Unde eşti? (2001) şi Şapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vândut până acum în mai mult de 3 000 000 de exemplare.
Sursa: www.edituratrei.ro
GENERATIA ’89 PIERDUTA IN TRANZITIE
TINERII DIN ZIUA DE ASTAZI SUNT FOARTE DIFERITI DE GENERATIILE PARINTILOR LOR
GENERATIA ’89 PIERDUTA IN TRANZITIE
In continuare va voi prezenta un dialog imaginar,dar si real in acelasi timp dintre Anca,eleva in clasa a-XII-a si mama acesteia:
- Anca,haide sa vorbim putin.
- Lasa-ma mama , nu am timp! trebuie sa ma intalnesc cu Ionut si deja am intarziat.
- Azi m-a sunat diriginta si mi-a spus ca ai foarte multe absente si note mici!Ce ai de gand? Bacul bate la usa!
- Iaca mama…la scoala e plictiseala , mai degraba merg intr-un bar…si oricum dupa bac plec cu Ionut in strainatate ; imi trebuie doar diploma de 12 clase!
- Poftim?Crezi ca te lasa tat’tu?
- Da’ ce, tre’ sa ma lase el? Acusi sunt majora si fac ce vreau…nu vad care-i problema!
- Mai fata,ai luat-o razna? Tu auzi ce zici? Noi muncim in coate si in genunchi pentru tine si tie iti sta capul numai la prostii : Ionut,internet,baruri , maine-poimaine aud ca te mai si droghezi…mai ramai si insarcinata…ca doar asa-i la moda la voi!!! Daca ai sti tu cum traiam noi… noi eram 7 frati acasa si mancam toti dintr-o farfurie si aceea aproape goala.Am muncit de mici pentru a ne ajuta parintii si pentru ca sa avem si noi un banut in buzunar.Scriam la lumanare pentru ca nu aveam curent electric , iar apa o aduceam de foarte departe.Iarna dormeam imbracati pentru ca nu aveam destui bani si pentru caldura.Paine mancam doar la sarbatori , iar la teatru am mers prima data abia dupa ce m-am casatorit.Nu aveam cum sa ramanem sa ne jucam dupa ore , pentru ca ne asteptau fratii care trebuiau sa mearga dupa amiaza la scoala,ca sa le dam ghetutele si traistuta…si cu toate acestea , noi stim cei ala respectul si cinstea.Voi in schimb stiti ca aveti doar drepturi , dar datoriile voastre care sunt?...aveti voi oare vreo datorie…? Desi ne-a fost foarte greu am facut o scoala , avem o familie si ne castigam painea cinstit.Voi oare , noua generatie , tinerii din ziua de astazi…cum ve-ti arata voi peste 10 ani?
Adina-Ecaterina
26 martie 2008
24 martie 2008
Oameni pentru noi
Intotdeauna vom intalni oameni care ne vor influienta viata sau comportamentul personal prin atitudinea lor fie ca ne dam seama sau nu de acest lucru.
Daca reusim sa luam ce e bun si de „atasat” la noi de la acestia construim un puzzle prin care obtinem imaginea nostra modificata si completata – nu copiata.
La televiziunile de pe la noi din tara vad cu uimire cum sunt promovati oameni care „arata bine” , incapabili intelectual sau moral , dar care aduc un rating bun , iar uneori ma intreb : de ce?
Pentru ca asta a ajuns sa fie nivelul de valoare pe care il avem si nu dorim sa il dezvoltam , sau nu lasam sa fie dezvoltat.S-a initiat astfel un nou brand „brandul oamenilor egali cu 0” (BOE-0) , care prind bin
e la public si asta pentru ca publicul accepta.
Daca stai si te gandesti , oare ce ai avea de invatat de la categoriile de oameni pe care i-am mentionat mai sus , am deveni niste utopii umane....asta daca deja nu suntem...comic...dar asa poate fi...sau asa este in unele cazuri...sa crezi in nonvaloarea unora pentru educatia altora...teribil....
Acum trebuie sa ne gandim cum sa crestem alte modele pentru noi , pentru tineri si copii.Exista talente , exista potential , dar trebuie sa ne implicam pentru a le gasi.EI stau ascunsi , chiar si lor le este frica sa se arate altora in conditiile in care trebuie sa treaca peste BOE-0.
Dragos-Andrei
Nimic nu poate inlocui experienta
Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian.
“Be brave. Take risks. Nothing can substitute experience.” Paulo Coelho (Fii curajos. Asumati riscuri. Nimic nu poate inlocui experienta. )
“Waiting is painful. Forgetting is painful. But not knowing which to do is the worse kind of suffering.” Paulo Coelho (Asteptarea este dureroasa. Uitarea este dureroasa. Dar cea mai mare suferinta este aceea de a nu sti ce sa faci. )
“You have to take risks. We will only understand the miracle of life fully when we allow the unexpected to happen.”- Paulo Coehlo (Trebuie sa risti. Vom intelege miracolul vietii pe deplin doar atunci cand vom permite 
ca neasteptatul sa se intample.
„Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.” Paulo Coelho
22 martie 2008
NESIGURANTA
Impreuna cu Georgiana Serban am participat la concursul de poezii din cadrul saptamanii “Stop Rasism.Coloreaza-ti diversitatea”.Am incercat ca prin cele doua poezii pe care le-am compus impreuna , sa punem in paralel dragostea si diferenta dintre oameni.Toleranta si rabdarea sunt doua cuvinte des folosite pentru combaterea rasismului , insa noi am vrut sa scoatem in evidenta dragostea ca mijloc de atingere a sufletului pentru dobandirea unei bune credinte si egalitate in fata tuturor.
La finele concursului am ocupat locul IV , dar nimic nu a fost mai important decat participarea si prezenta noastra acolo.
I. Esti tanar, inocent,
Nu stii sa te feresti
De tot ce-I rau in lume,
De tot ce intalnesti,
Dezamagit de toti,
Simti ca te ratacesti,
Te simti nedreptatit,
Ca rau…nu crezi ca esti.
Ba uite ca existi
Esti chiar aici cu noi
De ce te temi ?
Acum suntem cu tine
Ramai asa cum esti
Diferit ca noi
II. Te pierzi in suferinta,
Nu te mai stapanesti,
Intampini probleme,
Vrei sa le ocolesti.
Totul devine greu
Si iarasi iti doresti
Sa poti sa treci de toate,
Ai vrea…dar nu-ndraznesti.
Fii simplu si incearca
La inceput totul e greu
Incet incet vei depasi
Ceea ce altii nu vor sti
Ca tu esti printre noi
La fel de diferit
III. De multe ori esti singur,
Nu stii ce urmaresti,
Te-ai saturat de toate,
Dar stai si te gandesti
Ca timpul nu-i pierdut,
Invata sa iubesti,
Ca viata este scurta
Si....merita sa o traiesti!
Iubeste-i chiar si pe cei rai
Ce nu te vor dori niciodata
Invata sa urmezi
Ceea ce simti tu ca esti
Mai diferit si iubitor ca noi
Anca-Georgiana Serban
Dragos-Andrei Preutescu
21 martie 2008
Pe cine dam vina cand calcam in strachini?
De fiecare data cand ni se intampla ceva, de obicei rau, tindem sa dam vina pe cineva. De fiecare data, altcineva este de vina pentru ce ni se intampla noua. Cine e de vina? Parintii, ca ne-au nascut? Dumnezeu, despre care intotdeauna avem impresia ca ne lasa la greu cand nu gasim calea dreapta? Soarta sau destinul, pentru ca nu putem schimba ce ne e scris?
Pe societate, fiindca ne da in fiecare zi un motiv in plus? Ca e soare afara sau ninge? Ca e marti 13? Sau intotdeaua trebuie sa existe un tap ispasitor tocmai fiindca e prea greu sa ne asumam propriile greseli, propriile decizii, propria viata, pentru ca e prea greu sa ne acceptam pe noi insine?
Viata este o serie de alegeri, mai bune sau mai proaste. Alegeri care nu sunt nimic altceva decat rezultatul deciziilor noastre. Absolut tot ceea ce ni se intampla este generat de propriile decizii, decizii luate in trecut care insa isi au de cele mai multe ori efectele in prezent. Fiinca uitarea este un fapt esential al vietii noastre, tindem sa omitem, voit sau involuntar, anumite detalii ale vietii noastre trecute si ne trezim pe buze cu o intrebare care, aparent, este fara raspuns: de ce? Exact. De ce? Cine e vinovatul?
Chiar daca asa ar fi mai comod, tara nu este de vina pentru
ceea ce ni se intampla in fiecare zi, familia nu este responsabila pentru unde ne aflam acum. Noi suntem singurii responsabili pentru unde am ajuns, ce viata avem, cine suntem.
Este greu sa admitem ca nimic nu e intamplator in viata, nimic nu este scris, nu suntem chiar papusi puse sa suportam tot ce ne rezerva viata. Este greu sa recunoastem ca ceea ce ni se intampla nu e accident de munca, ci rezultatul a ceea ce suntem. Iar daca ne e frica sa luam decizii inseamna ce ne e frica sa traim. Ar fi pacat sa irosim o viata fiindca ne e frica sa traiam. Facem greseli, deci existam!
..............................................
Recunoastere si acceptare
Specialistii spun ca singura cale prin care ne putem atinge potentialul maxim ca fiinte umane este acceptarea vinovatiei. Capacitatea de a simti vinovatia este un semn de dezvoltare psihologica foarte legat de constiinta, care ne permite sa facem distinctia intre lucrurile bune si cele rele si sa ne corectam traiectoria atunci cand iesim de pe traseu.
Persoanele care nu au capacitatea de a simti vina, de a ajunge la concluzia ca actiunile lor nu sunt in acord cu propriul cod moral, se numesc psihopate sau sociopate.
Vinovatia are potentialul de a ne incuraja sa ne reexaminam actiunile sau structurile de credinta sau toate la un loc. La extrema opusa vinovatiei se afla posibilitatea de a ierta, reevaluarea propriilor valori si un nou inceput. Vinovatia si rusinea se intrepatrund, dar ele sunt putin diferite.
Psihologii spun ca pentru a deveni o fiinta umana constienta avem nevoie de o anumita cantitate de vinovatie, dar ne trebuie si un mecanism de prelucrare a ei, pentru ca altfel riscam sa ne inecam in ea. Primul pas spre recunonoasterea vinovatiei este acel "daca" pe care nu o data l-am pronuntat cu totii.
Portretul lui Dorian Gray
Jocul la care scriitorul englez isi face partasi cititorii este acela de a privi in doua oglinzi diferite, ambele deformatoare, destinul unui om supus in aceeasi masura realitatii si fictiunii. Altfel spus, ni se ofera sansa de a patrunde in lumea lui Dorian Gray, „cetatean” al lumii si, in acelasi timp, al artei, om superficial si, in acelasi timp, interiorizat. Capodopera lui Oscar Wilde devine astfel, dincolo de arta narativa, o invitatie de a medita asupra conditiei artistului care penduleaza intre cele doua lumi ale sale: cea obiectiva (societatea) si cea subiectiva (arta).
Influentat de Lordul Henry Wotton pe care-l intalneste in timp ce poza pentru tablou, Dorian isi va dori sa traiasca intens, fara sa-l intereseze efectele devastatoare ale actiunilor sale. Iar tot ceea ce va face va deforma opera de arta, iar el va ramane neatins, va umbla prin lume si nimic nu ii va putea afecta puritatea...
Tabloul va fi ascuns, iar in acea ascundere va fi zamislit un monstru, acolo va incepe sa existe adevaratul Dorian Gray.
Sursa:www.polirom.ro
19 martie 2008
Experienta nu reprezinta ceea ce ti se intampla ci ceea ce faci cu ce ti se intampla
In viata noastra suntem cea mai importanta persoana, si avem „datoria sa avem grija” de noi!!!
Oamenii sunt frumosi daca se lasa cunoscuti……Toti diferiti si extraordinari daca am reusi sa lasam la o parte masca sau mastile si ochelarii si sa ne dam o sansa in primul rand noua si apoi celor din jur, sa ne lasam sa fim asa cum suntem cu toata frica din lume….Cat de des facem acest lucru in viatza de zi cu zi….?
Nu dam sanse, nu ascultam, punem etichete, si judecam oamenii si intamplarile doar prin prisma experientelor noastre si a ideilor noastre, care pot fi sau nu adevarate, corecte…si ridicam ziduri mari pentru a ne proteja, evitand viata de cele mai multe ori..
Si de multe ori ne gandim ce minunati ar putea fi oamenii daca si-ar da voie sa fie...dar ganditi-va la un lucru, ati fost voi insiva pentru ca v-ati dat drumul sa fiti si ceilalti v-au acceptat...Data viitoare cand puneti etichete, analizati de 2 ori..
Si ce e mai dureros e ca ne Impunem noua insine reguli, standarde inalte, stricte, ne judecam Aspru, ne desconsideram si ne traim viata incercand sa facem tot posibilul pentru a Ne dovedi ca suntem Buni, ca meritam sa fim Iubiti si Acceptati asa cum suntem...............Daca ajungem in momentul in care vocea din capul nostru ne conduce viata si spune ca suntem urati, prosti, neinteresanti, zero, lipsiti de valoare, plicitisitori, prea tineri, prea batrani...etc (aici poate fiecare sa adauge...) de multe ori ajungem:
1. Sa evitam viatza, sa trecem ca simpli musafiri prin propria viata, sa fim morti-vii, sa ne trezim dimineatza doar pentru ca nu am murit in noaptea anterioara, si sa ducem o viata lina, plana, plictisitoare, de care suntem nemultumiti dar care ne ofera o minima siguranta....spunandu-ne ca suntem Nimeni si ca nu Meritam nimica, si ca ce ni se intampla pozitiv e din greseala si ca lucrurile negative sunt pentru ca suntem super naspa.....
Sau.........................
2. Sa devenim cei mai buni in ceea ce facem si sa incercam SA NE DEMOSTRAM noua si celor din jur cat de BUNI suntem, si ca stim, si ca merita sa fim apreciati si iubiti, sperand ca daca ceilalti reusesc sa vada cat de grozav esti, poate vocea din capul nostru va inceta sa ma vorbeasca.......Ne CONTROLAM viatza, gesturile, sentimentele, gandurile, relatiile, si suntem niste FALSI, niste MINCINOSI cu noi insine.
Oricare ar fi situatia in care ne identificam, atunci cand suntem noi cu noi, tete a tete, e dureros....si de cele mai multe ori ne mintim, ne taiem in feliute mici..........Si incercam sa supravietuim. Traim viatza ca pe o lupta continua de supravietuire.....:(
Personal cred ca Suntem singurii responsabili de Viatza si Fericirea noastra, si in loc sa asteptam sa ni se ofere, sa gasim sanse, persoane care sa ne remarce sa ne iubeasca,sa ne accepte, am putea foarte simplu sa Iubim, sa Oferim, sa Creem posibilitati si oportunitati si in primul rand sa ne Iubim si sa ne oferim LIBERTATEA de a FII noi insine zi de zi, ora de ora si minut de minut....
Fericirea in stare pura nu exista, ci e un concept care se contruieste din fericiri mai mici, din momente frumoase, in care vocea din capul tau nu mai are glas, momente traite si nu regretate, premeditate, sau analizate..
Libertatea este o stare de spirit, care conduce spre fericire si iubire.....
Imi vin in minte cuvintele lui Paulo Coelho care spune ca “In Prezent sta tot secretul; daca vei da atentie prezentului vei putea sa ti-l imbunatatesti. Iar daca iti vei imbunatati prezentul, tot ce se va intampla ulterior va fi de asemenea mai bun. Uita Viitorul si traieste-ti fiecare zi din viata conform invataturilor Legii, si cu credinta ca D-zeu are grija de copiii sai. Fiecare zi poarta in sine Vesnicia. » (Paulo Coelho – Alchimistul)
Prin aceste articole am sa incerc sa fac cunoscute si scrieri ale prietenilor mei care au o parere personala mai mult decat adevarata despre realitatile vietii si nu numai.
Dragos-Andrei
18 martie 2008
Scoala romaneasca omoara o limba moarta: latina
Incepind cu anul viitor, studiul latinei va deveni optional in Romania. Specialistii in aceasta limba clasica explica de ce ea nu este doar moarta, ci si ingropata de catre sistemul autohton de invatamint.
Marginalizarea latinei in sistemul romanesc de invatamint a intervenit o data cu regimul sovietic, limbile clasice fiind eliminate din licee pe motiv ca erau „materii burgheze“, explica prof. dr. Dan Slusanschi de la catedra de limbi clasice - Universitatea Bucuresti, facind un scurt istoric al decaderii acestei discipline. „Tot ce s-a mai putut face a fost instituirea unui liceu clasic aparte, numai in Bucuresti, desfiintat si el in 1975 (...)“, povesteste profesorul universitar, precizind ca „maximele si textele, de proza sau de poezie, predate in orele de elina sau de latina (cite patru, respectiv cinci-sase ore in liceele romanesti de pina in 1948), nu reprezentau nicidecum un inutil exercitiu de declinari si conjugari, ci calea spre a patrunde in mentalitatea marilor modele antice, acela al Atenei si al Romei clasice“. A existat insa si un moment de respiro pe parcursul acestei decaderi, considera Slusanschi: „Reforma Murgulescu, intreprinsa in 1956, a reintrodus modest studiul limbii latine in clasele «umaniste» din licee, admitind cite doua ore saptaminale in primele doua clase de liceu, iar apoi cite patru ore in ultimele doua: produsul acestei fericite reveniri il reprezinta generatia mea“. Insa lucrurile nu s-au oprit acolo, relateaza profesorul, subliniind ca, „dupa un moment de revenire din trista perioada a perechii prezidentiale (1971-1989), intre 1991 si 1996, sub influenta reformelor luminate intreprinse sub ministeriatul domnului Mihai Sora, invatamintul umanist de la noi prinsese noi aripi. In mod aparent paradoxal, pierderea de viteza si apoi naruirea a tot ce se cistigase mai inainte s-au vazut crescind dupa 1996“.
Inspectorul de specialitate Luminita Gheorghiu observa diferenta dintre modul in care este tratat studiul latinei pe vechiul continent si situatia din Romania: „In tarile europene exista un respect definitoriu pentru tot ceea ce inseamna trecut, istorie, inceputuri ale Europei. De aceea si au un numar considerabil de ore de limba latina - nu doar una, cum este acum la noi, sau doua, cum am vrea noi sa fie (si asta, la profilul uman) -, de aceea studiaza aceasta limba incepind cu virsta de 11-12 ani, de aceea latina este limba de examen pentru a crea clase performante in invatamintul de masa, de aceea latina este materie de bacalaureat indiferent daca elevii au terminat realul sau umanul“. Modul in care aceasta disciplina e neglijata la noi e cu atit mai surprinzator cu cit „latina este limba obligatorie in programa unor tari care nu au o limba nationala de origine latina, precum Ungaria, Rusia, Bulgaria, Turcia, Cehia, Croatia etc. Noi vorbim limba romana, care, alaturi de alte limbi romanice, este privilegiata sa isi cunoasca limba de origine. Limba latina nu trebuie sa insemne doar declinari si conjugari, desinente, sufixe si «silva, silvae». Ar fi nevoie sa studiem latina in scoala pentru ca astfel avem acces la povestea Europei, a Romaniei, a cuvintelor din foarte multe limbi straine - unele chiar de circulatie universala, precum engleza, care a pastrat multe structuri morfologice si sintactice din limba latina“, opineaza Luminita Gheorghiu.
Mai mult, cunoasterea latinei ar servi si la o imbunatatire a romanei, puncteaza specialistii. „N-am mai zice, unii dintre noi, cel mai superior, cel mai minim, foarte optim, a avansa inainte etc. si, poate, amintindu-li-se ca, in latina si in romana, numeralul doi este flexibil, deci se acorda in gen, am scapa cu totii, rasuflind usurati, de obsesivul si odiosul ora doisprezece“, spera Gabriela Cretia. Luminita Gheorghiu ii tine isonul, remarcind ca „o multime de greseli de exprimare ne invadeaza viata. Nu ajung emisiunile tv pentru a le contoriza... Acordul intre subiect si predicat, acordul intre substantiv si adjectivul sau, prepozitii folosite gresit, sensuri prost intelese etc. Acum trebuie amintite chiar si maximele latinesti sau expresiile de aceeasi origine, omniprezente in limbajul nostru, dar foarte prost folosite: «pro lex» in loc de «pro lege», «pro vitae» in loc de «pro vita», «magna cum laudae» in loc de «...cum laude» si multe altele. Adevarul este ca orice limba prost vorbita este o limba moarta. Limba romana insasi tinde sa devina o limba moarta prin folosirea ei incorecta“.
Sursa: www.cotidianul.ro
17 martie 2008
Dragoste la 112
Dragostea e ca si cum ai suna non-stop la 112 pentru a chema Salvarea , Pompierii si Politia.Toate trei la un loc.Salvarea pentru a te resuscita in cazul in care inima iti este pierduta in dragostea altei fiinte , Pompierii poate pentru a stinge flacara pasionala care uneori frige rau de tot si te poti accidenta , dar mai ales Politia pentru a nu incerca , de fapt o sa incerci cu siguranta , sa ii dovedesti persoanei iubite ca tii enorm de mult la ea.Te poti urca intr-un copac , de unul singur si ca un nebun sa strigi in gura mare:
„- Sunt fericit pentru ca iubesc!!”.Eh , te ia politia , primesti si o amenda pentru perturbarea linistei publice , dar a meritat si ai facut ca cineva sa fie speciala , sa simta ca viata poate fi un vis , poate fi o alta lume.Si la urma urmei asa este .
Nu pare simplu? Dar este simplu.
Sa fii invidios pentru iubirea altora? Sau altuia? alt lucru de neinteles.Dar de ce acestia care sunt invidiosi nu incearca sa gaseasca si ei o iubire? Simplu .Pentru ca nu sunt in stare sa o caute , sa o gaseasca , dar mai ales sa o hraneasca.
15 martie 2008
Cum s-a nascut o valoare pur romaneasca II
M-am uitat timp de doua zile la televizor si am vazut cum omul Costel Busuioc a fost clasat si analizat pe toate partile si toate unghiurile.Da , se vede ca a venit in lumea criticilor facute din partea „criticilor”.Nu stiu ce vrea lumea de la el.E un om simplu cu opt clase , un cioban ce le canta oilor pe camp si foarte sincer cu viata ce a avut-o si eu am apreciat asta la el.Acum vin desteptii si il judeca pe el si uite au inceput mai nou sa ia si familia la intrebari.Auzi prostie , ca de ce se comporta intr-un anume fel?de ce a gresit acolo?de ce a facut asa?..Insa ei tot nu au priceput ca Busuioc e un om simplu , taran , care a fugit de acasa la 14 ani evitand sa nu ajunga la puscarie ca fratii lui si acum intrat in lumea vedetelor talentate (exista si vedete fara talent ) i s-au dat toate peste cap.Asa este in Romania cu televiziunile astea „profesioniste”.Cauta rating la orice colt , nu conteaza cum il castiga. Eu zic mai bine sa se preocupe de cum sa il faca sa ajunga cu adevarat model si un om cu talentul descoperit.
14 martie 2008
Cum s-a nascut o valoare pur romaneasca
Pe data de 12 martie , un anume Costel Busuioc a devenit o valoare romaneasca, pentru ca a reusit sa treaca peste obstacolele impuse chiar in propria tara.Acum toata lumea se lauda cu el , chiar mai marii cunoscatori in ale muzicii si „maestrii” descoperirilor de talente.Eu le-as permite doar adevaratilor romani sa se laude cu Busuioc al nostru.
Inca odata altii au descoperit „un ceva” pur romanesc , fara ca institutii de stat ale tarii sa se sinchiseasca in treaba asta sau sa faca ceva.Da , dar acum sunt mandri cu el.Ce comedie din partea lor.Oricum e bine ca macar altii sa ne descopere daca noi nu suntem in stare , sa ne trezeasca si sa ne destepte (asta daca mai sunt sanse in cazul unora).
Dar am sesizat un alt amanunt.In timp ce o valoare se nastea , alta a disparut dintre noi.Ovidiu Iuliu Moldovan ne-a parasit , la numai 66 de ani , dupa o lunga suferinta.Un actor extraordinar , e ceea ce am aflat de la parintii mei pentru ca eu nu aveam prea multe cunostinte.
Palatul Culturii se cutremura
Angajatii Bibliotecii "Gh. Asachi" povestesc ca Palatul Culturii sufera cite o serie de mici cutremure de fiecare da