Uit de episod, vine Revolutia, ne mutam, lui tata i se strica magnetofonul, eu ajung peste ani la Faculatea de Jurnalistica. Imaginati-va acum o seara de toamna, cu ploaie marunta, în anul 2007, în orasul Sibiu, când acesta este Capitala Culturala Europeana. Imaginati-va acum o casa de cultura (model comunist) care gazduieste un festival de film documentar. Zeci de tineri, antropologi, regizori si studenti zumzaie la acest eveniment în cautarea unor raspunsuri existentiale si reactii de tot felul. Iata-ma si pe mine: un om grabit care alearga prin ploaie sa prinda filmul de ora 19. Am 22 de ani, sunt îmbracata într-o bluza cu buline. Ajung cu întârziere la film, ma pun pe trepte si urmaresc actiunea. În primele secunde nu înteleg nimic. Este un film românesc, se vorbeste de Paul Goma, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu.
Tresar la un moment dat, caci îmi dau seama ca privesc istoricul postului de radio Europa Libera, sectia româna. În mintea mea, apare pentru câteva secunde imaginea tatalui cu magnetofonul, înregistrând rapsodia lui Enescu cu jingle-lul „Aici, Radio Europa Libera”. Filmul, intitulat Razboi pe calea undelor, a relatat prin ochii regizorului Alexandru Solomon, legatra nefireasca care s-a creat între dictatura national- comunista si terorismul international. Pelicula, (care i-a avut printre protagonisti pe Emil Hurezeanu, Nestor Ratesh si Andrei Voiculescu) a înfatisat o poveste de dragoste si ura, tesuta în jurul a ceva ce nu se poate vedea, atinge sau cântari: undele radio. Stim cu totii ca în anii '70 - '80, Radio Europa Libera reprezenta confidentul a milioane de români si supapa de evacuare a nemultumirilor lor. Însa pentru oamenii regimului, postul de radio era un dusman de moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu