Alb

Mi-am deschis astazi ochii si m-am întrebat „De ce sunt aici?” Peretii diformi, fara urme de slefuire, de un alb imaculat mi-au raspuns prin liniste,respingându-ma. M-am ridicat din patul tare, în care îmi petrec majoritatea timpului citind, visând, sperând si cu ochii zavorâti înca de somn am gasit destul de usor calculatorul vechi. Vreau sa aud o voce vesela care sa-mi dea puterea sa zâmbesc si astazi. Apas play, muzica infernul meu cel dulce. Ramân totusi derutat. Ma întreb daca nu alegeam sa vin aici, în acest oras plin de opiu, oare te mai întâlneam? Cine m-a împins tocmai aici,ca sa-mi sfârsesc copilaria dând cu capul de peretii albi ai nebuniei mele? De ce aici, când exista atâtea locuri? De ce tu? Tu ce daruiesti indiferenta, eu ce schitez utopii, laudarosi simpatici care striga întruna, crezând ca centrul e tocmai el, care ar fi sansele? Privesc în jur, albul acesta ma seaca, pereti pentru oameni nebuni plini de gânduri si temeri. Comic! Le vad crapaturile serpuind în voie. Oare sunt venele nebunului alb? Sunt în interiorul unui monstru alb, ce m-a devorat în timp ce eram prea preocupat de alegerea unei perechi noi de ochelari? Am fost gustos? Daca am murit? Simt asta deoarece nu am mai progresat cu nimic, sufletul mi-a fost strivit. Nu am destula lumina, nici destul cer liber, nici destul aer si nici destul orizont. Sunt oare într-o mare parodie despre egoism, dragoste, nebunie si moarte Daca da, da-mi voie sa râd! Sa râd caci mereu alegem prost, gândim mult ca sa terminam prost. Si, te rog, de data asta fii de acord cu mine!