M-am convins inca o data ca Serge Brussolo e nebun. Incepuse romanul "normal", cu explorarea unui organism viu de marimea unei planete, pentru ca totul sa degenereze spre scabros si macabru. Descrie cu placere bolnava mersul prin balti de sebuum, mirosul asfixiant de acid uric al boabelor de transpiratie de marimea unor portocale, desisurile de par cret, refugiul din pliurile unui rid, puseele de febra din preajma unui furuncul gigantic ce ridica temperatura solului la peste o suta cincizeci de grade... Siliti sa manance din carnea fiintei-planeta cercetatorii sufera diverse mutatii, alt prilej de enumerare bolnavicioasa a cazurilor de oameni-leucocite, batrani-prunci, oameni decalcifiati... Se organizeaza grupari expansioniste care malformeaza organismul pentru a-si mari teritoriul, separatisti ce vor amputarea membrelor pentru a parasi capcana muribunda sau radicali ce doresc pur si simplu extinctia ca sfarsit onorabil al acestei planete purtatoare de paraziti. Actiunile lor duc la un final apocaliptic cu un corp in dezmembrare, mistuindu-si ocupantii in timp ce se mistuia pe sine, lasand in vidul cosmic un "monument congelat al prostiei umane".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu