Deasupra norilor grosi s-au strans toate razele soarelui care se incapataneaza sa nu cada printre noi, ramanand cu caldura lor cat mai aproape de zei... Se desparte cerul incet de oras, inaltandu-se cat mai departe de cablurile ce impanzesc strategic cladirile vechi care la randul lor, sufocate de panze, lumini, sunete si praf, se intind prin umbre peste asfaltul acoperit cu fluturi adormiti de aerul rece. Culoarea cladirilor a plesnit repulsiv, iar mucegaiul ce le infasoara se amesteca cu arome de cafea si gogosi. Fumul de tigara al consumatorilor matinali de cafea navaleste printre crapaturi, cesti si lingurite de inox se ciocnesc ritmic, iar muzica jazz colinda stradutele pana la catedralele noi si impunatoare. Vantul sufla nebun in lumanarile de pe morminte, ciufulind parul celor ce isi plang pierdutii, cu rugaciuni pe buze pentru mantuire si iertare. Copacii scartaie chinuiti de indicatoarele batute in mult uitata lor scoarta, iar crengile lor isi leagana pentru ultima data frunzele inainte de somnul de veci. Lacul vibreaza in valuri molesitoare sub ratustele infrigurate, iar bancile de pe marginea lui respira greu sub ponderali nedumeriti de vremea schimbatoare, batrani ursuzi iesiti si astazi pentru continuarea barfei despre vagabonzii ce-si fumeaza plamanii fix sub balconul lor, mame fara serviciu obosite de aceleasi interminabile cereri puerile de inghetata, suc, ciocolata si jucarii si cersetori, al naibii de credinciosi intr-o vreme de criza, ce te imbata cu aceleasi cuvinte despre Unicul de care ne mai este inca frica, inutile cuvinte masurate sa acopere doua maini perfect sanatoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu